ICCJ. Decizia nr. 740/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.740/2006
Dosar nou nr. 2286/1/2005
Dosar vechi nr. 462/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 725 alin. (4) C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti sunt supuse căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la data pronunţării lor. Ori, la data de 31 octombrie 2003 când s-a pronunţat instanţa de fond, era în vigoare OUG nr. 58/2003, care a reintrodus calea de atac a apelului în materie comercială. Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie corect a fost investită cu judecarea căii de atac a recursului.
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 6367/COM/2003 al Tribunalului Dolj reclamanta SC P. SA Craiova a acţionat în judecată pe pârâţii R.F., R.R.L. şi SC R.N.H.C. SRL Braşov, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună excluderea pârâţilor din societate, să se dispună ca urmare a acestor excluderi diminuarea capitalului social al societăţii reclamante cu 30 % şi a patrimoniului societăţii prin stabilirea contravalorii părţii corespunzătoare din patrimoniul societăţii ce revine acestor pârâţi, să se dispună anularea acţiunilor deţinute de asociaţii respectivi şi numerotate de la 5001 la 6000, de la 6001 la 7000 şi de la 8501 la 9500; a solicitat de asemenea să se constate că SC R.N.H.C. SRL are nu debit de 1.600.000.000 lei faţă de reclamantă, sumă care a solicitat să fie compensată cu suma ce s-ar cuvenit drept despăgubire persoanelor fizice pârâte şi să se menţioneze cotele de participare la capitalul social al acţionarilor în urma excluderii.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 6221 din 31 octombrie 2003 a admis în parte acţiunea reclamantei, a dispus excluderea pârâţilor persoane fizice din societatea reclamantă, pârâta SC R.N.H.C. SRL Braşov a fost obligată la plata sumelor de 761.429.774 lei contravaloare marfă neachitată reclamantei şi penalităţi de întârziere în sumă de 898.570.226 lei.
Prin aceeaşi hotărâre au fost respinse capetele de cerere privind anularea acţiunilor, plata valorii acţiunilor şi compensarea datoriilor.
La pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut că activitatea desfăşurată de pârâţi se încadrează în prevederile legale cuprinse în art. 165 lit. c) din Legea nr. 31/1990 republicată. S-a mai reţinut că este întemeiat capătul de cerere privind prejudiciul suferit de reclamantă, dovedit cu înscrisuri şi raport de expertiză, iar în ce priveşte anularea acţiunilor deţinute de pârâţi la societatea reclamantă şi plata valorilor pe care le posedă, a reţinut că este o măsură ce poate fi luată numai de către adunarea generală a reclamanţilor.
Pârâţii au declarat apel împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond susţinând că este netemeinică şi nelegală.
Au susţinut că datorează reclamantei numai 127.653.535 lei provenind din facturile pe care le-au semnat şi ştampilat, toate celelalte facturi fiind contestate de pârâţi.
Pârâţii au solicitat în apel ca reclamanta să fie obligată să le plătească suma de 66.154.206 lei. (Această sumă nu făcuse la judecarea pe fond a cauzei, obiectul unei cereri reconvenţionale).
Prin Decizia nr. 473 din 3 decembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială a admis apelul declarat de pârâţii R.F., R.R.L. şi SC R.N.H.C. SRL Braşov şi a constatat nul apelul declarat de pârâta R.R.L.
A fost schimbată în parte sentinţa instanţei de fond în sensul că a fost respins capătul de cerere privind excluderea pârâţilor persoane fizice din societatea reclamantă, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei, respingându-se şi capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata sumei de 66.154.106 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în anul 1998 societatea reclamantă a devenit societate pe acţiuni iar acestei forme de societate nu i se aplică instituţia juridică a excluderii acţionarilor, reţinându-se de asemenea în ce priveşte pretenţia pârâţilor de obligare a reclamantei la plata sumei de 66.154.206 lei că este o pretenţie inadmisibilă, întrucât în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula alte cereri noi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâţii R.F., R.R.L. şi SC R.N.H.C. SRL Braşov au declarat recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea pronunţată este consecinţa aplicării greşite a unor dispoziţii legale cuprinse în Legea nr. 31/1990 şi în statutul societăţii.
Au susţinut recurenţii în prima lor critică, faptul că motivul de nulitate a cererii de chemare în judecată i s-a respins fără să se ţină seama că în cauză nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant a numitei B.V., împrejurare în raport de care se impunea să se constată că nu au fost îndeplinite condiţiile de validitate a mandatului avocatului angajat şi ca urmare cererea de chemare în judecată trebuia să se constate că este nulă.
Hotărârea recurată a mai fost criticată şi în aspectul privind respingerea motivului invocat în legătură cu greşita soluţionare a cererii în pretenţii a pârâţilor.
Recursul este nefondat.
În ce priveşte excepţia nelegalităţii căii de atac în faţa Curţii de Apel Craiova invocată de intimata-reclamantă SC P. SA Craiova, Înalta Curte apreciază că nu este fondată şi o va respinge.
Este de remarcat faptul că deşi pârâţii au intitulat calea de atac ca fiind recurs, Curtea de Apel Craiova încă de la primul termen de judecată (dosarul instanţei de apel) a calificat-o ca fiind apel, potrivit prevederilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ. aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din OUG nr. 58/2003.
Aşadar, Curtea de Apel Craiova a soluţionat la data de 3 decembrie 2004 apelul pârâţilor, încât excepţia invocată este nefondată.
În considerentele hotărârii recurate a fost analizată şi s-a stabilit că este nefondată critica potrivit cu care cererea de chemare în judecată este nulă întrucât nu s-a făcut dovada că B.V. are calitatea de reprezentant al societăţii reclamante. S-a reţinut astfel în considerentele hotărârii că cererea de chemare în judecată a fost semnată de av. A.G., împuternicită de B.V., reprezentant legal al SC P. SA Craiova şi administrator al societăţii cu mandat prelungit prin Hotărârea A.G.A. a societăţii reclamante din data de 23 martie 2003 până la data de 2 septembrie 2007, aşadar la data de 2 septembrie 2003 B.V. avea calitatea de administrator, calitate care i-a permis să împuternicească un avocat care să reprezinte în justiţie interesele societăţii.
În hotărârea recurată s-a analizat de asemenea şi cea de a doua critică reiterată în recurs privind pretenţiile pârâţilor şi corect s-a stabilit atât urmare analizării facturilor din 18 martie 2003, din 24 aprilie 2003, din 15 ianuarie 2003, din 1 octombrie 2002, din 6 decembrie 2002, din 4 decembrie 2002, cât şi a raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă, că pârâţii nu au achitat în favoarea reclamantei suma la care au fost obligaţi prin sentinţa tribunalului.
Aşadar, corect a fost menţinută obligarea pârâţilor la plata sumei totale de 1.600.000.000 lei.
Rezultă din cele ce preced că recursul pârâţilor este nefondat şi în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nelegalităţii căii de atac a apelului invocată de intimata SC P. SA Craiova.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii R.F., R.R.L. şi SC R.N.H.C. SRL Braşov, împotriva deciziei nr. 473 din 3 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 743/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 736/2006. Comercial → |
|---|
