ICCJ. Decizia nr. 752/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.752/2006
Dosar nr. 35819/2/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată de SC I. SA, în baza art. 280 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat suspendarea executării vremelnice a sentinţei comerciale nr. 3155 din 1 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, până la judecarea apelului.
În motivarea cererii se arată că au fost demarate de către reclamanta intimată procedurile executării silite şi au fost poprite conturile societăţii. Acest fapt aduce un prejudiciu şi este de natură să perturbe întreaga activitate a petentei, care nu mai poate achita nici măcar drepturile salariale a sute de angajaţi, precum şi obligaţiile bugetare aferente salariilor.
Pe fondul cauzei se consideră că soluţia instanţei de fond este susceptibilă de mari lacune juridice, iar o posibilă schimbare a acesteia ar face inutilă întoarcerea executării silite, datorită faptului că SC R.T.I. SRL este o societate fără activitate pe anul în curs, fără angajaţi şi fără bunuri mobile şi imobile, inclusiv disponibilităţi băneşti. Executarea hotărârii ce face obiectul prezentei cereri ar pune societatea petentă în situaţia de a achita de două ori bunuri ce nu au putut fi predate de către SC R.T.I. SRL la data încheierii contractului de vânzare cumpărare ce a constituit baza de pornire a prezentului litigiu. Mai mult chiar, instanţa a obligat societatea să achite contravaloarea unor bunuri pe care nu le-a primit niciodată.
Prin încheierea din 19 decembrie 2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială respinge cererea privind citarea intimatei SC R.T.I. SRL prin administrator judiciar, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de petenta SC I. SA în contradictoriu cu intimata SC R.T.I. SRL şi dispune suspendarea executării vremelnice a sentinţei comerciale nr. 3155 din 1 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială dată în dosarul nr. 385/2005, până la soluţionarea apelului.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut că în cauză sunt întrunite atât cerinţele art. 280 cât şi cele ale art. 403 C. proc. civ., pentru a fi admisă cererea de suspendare a executării vremelnice a sentinţei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimata SC R.T.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că prin încheierea dată, instanţa de judecată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât cererea apărătorului recurentei intimate de a fi amânată judecata pentru a fi citat în cauză lichidatorul sau administratorul judiciar al societăţii intimate, conform art. 87 alin. (5) C. proc. civ., a fost respinsă nejustificat şi s-a procedat la judecarea pricinii.
De asemenea, recurenta critică încheierea pe aspectul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a cuantumului cauţiunii aferente cererii de suspendare, încălcându-se dispoziţiile art. 7231 şi art. 403 pct. 1 C. proc. civ.
În consecinţă, recurenta, în temeiul art. 312 pct. 2 şi 3 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea încheierii şi rejudecarea cauzei cu îndeplinirea legală a procedurii de citare a părţilor.
Intimata prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că, instanţa de judecată în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi materialul probator, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
Aşa cum rezultă din actele dosarului şi din motivarea hotărârii pronunţate în cauză, instanţa de judecată, a reţinut în mod judicios că administratorului societăţii intimate nu i s-au ridicat drepturile conferite de lege şi că necitarea administratorului judiciar nu poate să atragă nulitatea actelor de procedură, inclusiv a încheierii pronunţate, intimata fiind reprezentată legal de acelaşi apărător, atât la fond cât şi în recurs, care a pus concluzii pe fondul cererii de suspendare a executării silite.
De asemenea, nici critica referitoare la cuantumul cauţiunii consemnate la C.E.C. de petentă nu este întemeiată constatarea instanţei că plata efectuată de petentă a unei cauţiuni de 10 % din valoarea obiectului litigiului se încadrează în limitele legale, fără a încălca dispoziţiile art. 403 alin. (1) C. proc. civ. prerogative care revin doar instanţei de a hotărî asupra cuantumului cauţiunii.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC R.T.I. SRL Bucureşti, împotriva încheierii din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 856/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 75/2006. Comercial → |
|---|
