ICCJ. Decizia nr. 745/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.745/2006
Dosar nr. 12489/1/2005
Dosar vechi nr. 3027/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 400 din 25 martie 2005, Tribunalul Cluj secţia civilă a admis acţiunea în constatare a reclamantului S.A. formulată în contradictor cu SC I.A.I.F.O. SA şi, în consecinţă, a constatat că suma de 93.755.445.000 lei cu care S.A. a fost înscris în tabloul creditorilor la poziţia nr. 1, este suma netă datorată salariaţilor.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că potrivit art. 2 alin. (6) din OUG nr. 8/2003 aprobată prin Legea nr. 569/2003, plăţile compensatorii prevăzute conform contractului colectiv de muncă în vigoare la data disponibilizării efectiv, se acordă în sume nete, potrivit legii. De asemenea, art. 4 alin. (3) din OG nr. 8/2003 precizează că venitul de completare şi plăţile compensatorii acordate în baza contractelor colective de muncă au acelaşi regim de impozitare ca şi indemnizaţia de şomaj ori, potrivit Legii şomajului nr. 76/2002, art. 39 alin. (2), cuantumul indemnizaţiei de şomaj este sumă fixă neimpozabilă.
A mai reţinut instanţa că, sumele prevăzute în tabloul creditorilor, în baza art. 205 din contractul colectiv de muncă şi care trebuia achitate salariaţilor sunt sume nete, nefiind afectate de reţineri, plata sumelor cuvenite fondurilor speciale urmând a se face din alte fonduri ale SC I.A.I.F.O. SA Zalău.
Curtea de Apel Cluj secţia comercială prin Decizia nr. 199 din 5 iulie 2005 a admis apelul declarat de pârâta SC I.A.I.F.O. SA Zalău şi a respins ca tardivă contestaţia promovată de reclamantul S.A. Zalău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că apelanta pârâtă se află în lichidare voluntară în temeiul Legii nr. 137/2002, acţiunea formulată fiind în realitate o contestaţie la tabelul de creanţă al societăţii comerciale prin care aceasta a solicitat să fie înscrisă în tabloul creditorilor la poziţia nr. 1 conform procesului verbal al creditorilor SC I.A.I.F.O. SA Zalău din data de 21 februarie 2005 precum şi a tabelului creditorilor reactualizat la aceeaşi dată la suma de 93.755.445.000 lei, reprezentând suma netă datorată salariaţilor pe care îi reprezintă.
Cum potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, se mai arată în considerentele deciziei, lichidatorul are obligaţia ca în 10 zile de la data intrării în funcţie să întocmească tabelul de creanţe, iar potrivit alin. (2) dreptul de a contesta existenţa sau întinderea unei creanţe ori rangul acesteia în ordinea de preferinţă se stinge în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia în scris de către lichidator faţă de recunoaşterea contestatoarei că tabelul de creanţe i-a fost comunicat la 21 februarie 2005, contestaţia înregistrată la 10 martie 2005 este tardivă.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.A. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi art. 312 arătând că:
- cererea cu care a investit instanţa, este o acţiune în constatare şi în mod greşit s-a modificat obiectul şi s-a respins ca tardivă cererea, fără a se observa că suma solicitată este aceeaşi care este înscrisă în tabelul de creanţe.
- nu s-a analizat incidenţa art. 2 alin. (5) din OG nr. 8/2003 şi ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, suma cu acest obiect nefiind supusă impozitării, sens în care este şi adresa din 4 aprilie 2005 a M.F. în care se menţionează că sumele acordate urmare concedierilor din societăţile precizate în lista anexă OG nr. 8/2003 reprezintă venituri neimpozabile.
Recursul este fondat.
Tribunalul, ca primă instanţă, a fost investit o acţiune în constatare de drept comun, având ca obiect caracterul neimpozabil al sumelor de bani cu titlu de plăţi compensatorii conform art. 2 alin. (6) din OG nr. 8/2003 coroborat cu art. 3940 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, modificată, privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă la care face trimitere art. 4 alin. (3) din OUG nr. 8/2003, privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unei societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 569/2003.
Drept, urmare, instanţa de apel, cu încălcarea principiului disponibilităţii dar şi cu o greşită încadrare în drept a situaţiei de fapt cu care a fost investită prima instanţă a primit critica apelantei şi a calificat acţiunea ca fiind o contestaţie la tabelul de creanţe reglementată de art. 36 din Legea nr. 137/2002 modificată privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, tabel în care recurenta a fost înscrisă cu creanţe nominale de 93.755.445.000 lei.
Aşa fiind Înalta Curte va admite recursul declarat, va modifica Decizia atacată şi va respinge apelul intimatei pârâte împotriva sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S.A., împotriva deciziei civile nr. 199 din 5 iulie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică.
Respinge şi apelul declarat de pârâta SC I.A.I.F.O. SA Zalău împotriva sentinţei civile nr. 400 din 25 martie 2005 a Tribunalului Sălaj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 747/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 744/2006. Comercial → |
|---|
