ICCJ. Decizia nr. 748/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.748/2006
Dosar nou nr. 16206/1/2005
Dosar vechi nr. 3959/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta F.E. prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1860/2004 a chemat în judecată pe pârâtele M.P. şi SC D. SRL Braşov, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate că:
- între reclamantă şi pârâta M.P. a intervenit în luna februarie 2003 convenţia civilă privind asocierea cu acţiunile deţinute de fiecare dintre cele două persoane fizice la SC M. SA astfel, M.P. 10,10 % din capitalul social şi F.E. cu 3,69 % din capitalul social, în vederea constituirii unui pachet de acţiuni pentru participarea la divizarea SC M. SA şi dobândirea foloaselor astfel divizate şi că în schimbul pachetului astfel constituit de 13,79 % din capitalul SC M. SA ca urmare a divizării, părţile au dobândit imobilele menţionate în anexă, ce constituie aportul pârâtei la capitalul social al SC D. SRL;
De asemenea, a arătat că prin convenţia părţilor s-a stabilit ca pârâta unu M.P. urma să se transmită în proprietate către reclamanta F.E. spaţiul comercial identificat în anexă P.T. cu o valoare de 34.769.078 lei şi spaţiul comercial din str. Pârâului cu o valoare de 779.102.299 lei, precum şi suma de 50.000 dolari S.U.A.;
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor în solidar, să îşi dea consimţământul la intabularea dreptului real de proprietate şi respectiv transmitere a dreptului potrivit obligaţiei asumate în convenţia din 4 martie 2004, în caz contrar hotărârea judecătorească să ţină loc de act autentic de transmitere a dreptului de proprietate şi consimţământ la intabularea drepturilor.
Prin întâmpinare şi cerere reconvenţională pârâta M.P. a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată şi constatarea nulităţii absolute a clauzelor prevăzute la pct. 2 în protocolul de negociere din 4 martie 2004 notificat la 12 martie 2004 prin actul adiţional, susţinând că bunul nu este preţuit şi deci obligaţia de a-l transmite este fără cauză.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2246/ C din 20 decembrie 2004 a admis în parte cererea reclamantei şi în consecinţă a constatat că prin convenţia părţilor intitulată „Protocol de negociere" din 4 martie 2004 pârâta unu s-a obligat să transmită către reclamantă în proprietate spaţiul comercial identificat în anexă din str. Pârâului, înscris în C.F. Braşov, precum şi suma de 50.000 dolari S.U.A.
Au fost obligate pârâtele să dea consimţământ la intabularea dreptului real de proprietate şi respectiv transmitere a dreptului către reclamantă potrivit obligaţiei asumate prin convenţia din 4 martie 2004.
A fost respinsă cererea reconvenţională a reclamantei şi s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Reclamanta F.E. a solicitat printr-o cerere ulterioară să se completeze dispozitivul sentinţei Tribunalului Braşov nr. 224/C/2004, în sensul că hotărârea să ţină loc de act autentic de transmitere a dreptului de proprietate şi consimţământ la intabularea drepturilor.
Prin sentinţa civilă nr. 382 din 27 aprilie 1995 Tribunalul Bucureşti a respins această cerere, reţinând că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 2812 C. proc. civ.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, au declarat apel reclamanta F.E. şi pârâtele M.P. şi SC D. SRL Braşov.
Prin Decizia nr. 142/ Ap din 22 septembrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC D. SRL Braşov şi a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov de a judeca cauza în primă instanţă.
A fost admis în parte apelul declarat de pârâta SC D. SRL Braşov împotriva sentinţei civile nr. 382 din 27 aprilie 2004 a Tribunalului Braşov care a fost schimbată în parte în sensul că acţiunea reclamantei F.E. a fost respinsă faţă de SC D. SRL Braşov, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.
Prin aceeaşi hotărâre au fost respinse şi apelurile pârâtei M.P. şi al reclamantei F.E. împotriva sentinţei nr. 382 din 27 aprilie 2003 a Tribunalului Braşov, respingându-se şi cererea de aderare la apel a reclamantei, cu compensarea cheltuielilor de judecată în apel.
Instanţa de apel a reţinut la pronunţarea acestei hotărâri că protocolul din 4 martie 2004 nu avea ca semnatară societatea pârâtă, ci, s-a încheiat numai între persoanele fizice F.E. şi M.P., că apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 382/2003 a Tribunalului Braşov este nefondat atâta vreme cât instanţa de fond s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere din acţiunea introductivă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta F.E. şi pârâtele SC D. SRL Braşov şi M.P. în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 3, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În recursul său reclamanta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea recurată este nelegală în raport de dreptul de proprietate dobândit prin convenţia părţilor, cu titlu de dare în plată, acţiune în realizarea convenţiei faţă de refuzul respectării acesteia. A mai susţinut că nelegalitatea hotărârii recurate este dată şi în raport de dispoziţiile privind calitatea procesuală pasivă a pârâtei SC D. SRL Braşov invocată direct în faţa instanţei de apel.
În recursul său, reclamanta a invocat şi prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. susţinând că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii.
Pârâta SC D. SRL Braşov a susţinut în recursul său că fiind vorba de un litigiu civil, greşit cauza a fost soluţionată de o secţie comercială şi a solicitat să fie casată hotărârea instanţei de apel şi cauza să fie trimisă spre o nouă judecare de către instanţa competentă, respectiv cea civilă. În subsidiar a solicitat să se caseze hotărârile anterioare pronunţate în cauză şi pe fond să se respingă acţiunea reclamantei F.E.
În recursul declarat împotriva hotărârii pronunţare de instanţa de apel pârâta M.P. a adus următoarele critici.
- în hotărârea recurată nu s-a precizat pentru care dintre faptele şi actele de comerţ prevăzute la art. 3 C. com. natura juridică a litigiului este comercială;
- a fost greşit interpretat actul juridic dedus judecăţii respectiv Protocolul de negociere încheiat de părţi la data de 4 martie 2004.
Recursurile sunt nefondate.
I. Cu privire la recursul reclamantei.
Critica recurentei reclamante vizând nelegalitatea hotărârii în raport de dreptul de proprietate dobândit prin convenţia părţilor în motivarea căreia a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondată.
Prin Protocolul de negociere din 4 martie 2004, pârâta M.P. s-a obligat ca în schimbul a 11.722 acţiuni în valoare de 66.000 dolari S.U.A. transmise de reclamanta F.E. să-i transmită reclamantei în proprietate spaţiile comerciale situate în Braşov str. Pârâului şi str. Traian şi suma de 50.000 dolari S.U.A.
În ce priveşte magazinul M. din str. Traian, pârâta s-a obligat în Protocolul respectiv să acorde tot sprijinul necesar reclamantei pentru rezolvarea aspectelor legate de intabularea în C.F. a dreptului de proprietate, iar în cazul în care în termen de 3 luni, din motive obiective, nu s-ar fi realizat intabularea acestui drept de proprietate, pârâta M.P. s-a obligat să-i achite reclamantei valoarea cu care acest activ este înscris în protocolul de divizare a SC M. SA Braşov.
În hotărârea recurată corect s-a reţinut că antecontractul dă naştere la o obligaţie de a face susceptibilă de executare silită atipică; aceasta se realizează însă pe calea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract autentic, în baza principiului executării în natură a obligaţiilor asumate prin convenţii şi a principiului reparării în natură a prejudiciilor cauzate prin neexecutarea acestor obligaţii, faţă de dispoziţiile art. 1077 C. civ.
Cum recurenta – reclamantă nu a dobândit un drept de proprietate prin această modalitate pentru că imobilul din str. Pârâului nu s-a intabulat pe numele pârâtei M.P. şi a rămas intabulat pe numele pârâtei SC D. SRL care nu are calitate procesuală pasivă, iar imobilul din str. Traian nu este înregistrat în C.F., urmează ca acest motiv de recurs, nefiind întemeiat, să se respingă.
Critica recurentei reclamante întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. după care hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii este de asemenea neîntemeiată.
În hotărârea instanţei de apel corect s-a reţinut că la data semnării Protocolului din 4 aprilie 2004 pârâta, persoană fizică, nu era proprietara spaţiilor în litigiu, părţile nu se aflau în prezenţa unei obligaţii de a da, ci în prezenţa obligaţiei de a face respectiv promisiunea pârâtei M.P. de a transmite în viitor dreptul de proprietate.
II. Cu privire la recursul pârâtelor.
În esenţă pârâtele au adus aceleaşi critici hotărârii instanţei de apel.
În cererile lor de recurs, neîntemeiat pârâtele au criticat hotărârea instanţei de apel, invocând prevederile art. 304 pct. 3 şi 7 C. proc. civ., că nu a precizat pentru care dintre faptele de comerţ enumerate la art. 3 C. com., litigiul dintre părţi a fost calificat a fi de natură comercială.
Izvorul obligaţional pentru care părţile au încheiat Protocolul de negociere din 4 martie 2004, aşa cum se menţionează în preambulul acestui act aflat la dosarul instanţei de fond, îl constituie schimbul de acţiuni ale societăţii comerciale SC M. SA, act de comerţ prevăzut la paragraful 4 al art. 3 C. com., încât critica pârâtelor nu este întemeiată, iar secţia comercială a Curţii de Apel Braşov, corect a soluţionat această pricină. În discuţie s-a pus aşadar problema transmiterii în proprietate a unor spaţii comerciale în schimbul unor acţiuni, cauză care faţă de dispoziţiile textului menţionat este de natură comercială.
Nici critica pârâtelor vizând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 nu este întemeiată.
Protocolul menţionat încheiat de părţi, este o convenţie legal făcută de aceasta. În textul Protocolului s-a făcut menţiunea expresă a încheierii lui în vederea preîntâmpinării oricărui litigiu dintre persoanele fizice semnatare şi pentru finalizarea convenţiei de schimb de acţiuni emise de SC M. SA Braşov vizând respectivele persoane fizice.
În hotărârea recurată au fost corect interpretaţi termenii acestui Protocol, încât corect instanţa de apel a menţinut dispoziţiile sentinţei tribunalului în aspectele ţinând de această convenţie.
În consecinţă recursurile reclamantei şi pârâtelor nefiind întemeiate se vor respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta F.E. şi pârâtele SC D. SRL Braşov şi M.P. împotriva deciziei nr. 142/ Ap din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 765/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 747/2006. Comercial → |
|---|
