ICCJ. Decizia nr. 770/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.770/2006
Dosar nou nr. 9785/1/2005
Dosar vechi nr. 2351/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 20 februarie 2004 reclamanta A.P.D. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâtei din cele două camere situate în blocul din str. Dunărea, Roşiorii de Vede, pe care le ocupă fără titlu legal.
Prin cererile formulate în cauză la 8 martie 2004 şi la 5 aprilie 2004 reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând să se dispună anularea acordului din 29 septembrie 2000, privind părţile în litigiu precum şi obligarea pârâtei la evacuarea molozului, refacerea zidăriei tencuielii şi hidroizolaţiei din casa liftului, evacuarea blocurilor din beton şi refacerea hidroizolaţiei de pe acoperişul blocului.
Prin sentinţa comercială nr. 735 pronunţată la 20 septembrie 2004, în dosarul nr. 581/2004 Tribunalul Teleorman, secţia civilă a admis în parte acţiunea reclamantei, a anulat parţial acordul din 29 septembrie 2000 în ceea ce priveşte menţiunile „contract de concesionare", „concesionarea este gratuită pentru 49 ani", prezentul acord reprezintă voinţa părţilor, are valoare de convenţie civilă şi înlocuieşte prevederile acordului din 11 septembrie 2000", a respins ca nefondate capetele de cerere privind evacuarea pârâtei din imobilul compus din 2 camere constituind „uscătorie" situată în str. Dunării, Roşiorii de Vede, şi obligarea pârâtei la evacuarea molozului, refacerea zidăriei, tencuirea casei liftului, spargerea şi evacuarea blocurilor de beton, refacerea hidroizolaţiei, şi, de asemenea a obligat pârâta la 2.500.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambele părţi şi prin Decizia comercială nr. 210 din 17 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei reclamante şi s-au respins, ca nefondate, ambele apeluri.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut cu privire la excepţia ridicată de apelanta pârâtă că, potrivit legii, preşedintele nu trebuia mandatat expres de adunarea generală pentru a porni acţiune în justiţie existând, de altfel, dovezi la dosar potrivit cărora membrii asociaţiei au semnat un document în sensul că sunt de acord cu evacuarea pârâtei şi nu recunosc acordul, iar începând cu 10 mai 2004 asociaţia a fost reprezentată la judecată de numitul N.F., inclusiv în apel, alături de numitul O.C., conform delegaţiilor emise sub semnătură şi ştampila asociaţiei.
Pe fond, s-a reţinut că acordul nu reprezintă un contract de închiriere şi deci nu trebuie să cuprindă vreuna din menţiunile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 114/1996 şi nu îi sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 22 lit. g) şi art. 34 din HG nr. 400/2003, care se referă la alte ipoteze, în cauză, fiind vorba de o convenţie nenumită care produce efecte juridice în limita obligaţiilor legal asumate.
Cât priveşte administrarea probatoriilor, instanţa de fond a avut în vedere înscrisurile depuse şi expertiza grafologică din care rezultă expres care menţiuni au fost adăugate ulterior semnării convenţiei şi sunt deci false, probă legală care s-a apreciat ca utilă, pertinentă şi concludentă în raport cu proba cu fotografii, solicitată şi respinsă faţă de obiectul dedus judecăţii, instanţa respectând dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., privind rolul activ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanta A.P.D. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. proc. civ., instanţa fiind obligată să stăruie în aflarea adevărului şi să pună în vedere părţii, conform art. 138 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., atunci când partea nu este asistată sau reprezentată în proces, să solicite probele admisibile care sunt necesare precum interogatoriul şi proba cu martori, ori instanţa de apel, comportându-se ca o instanţă de recurs nu a solicitat completarea probatoriilor.
Cât priveşte acordul din 2000 acesta nu poate face probă contra asociaţiei de proprietari, tabelul cu semnăturile membrilor asociaţiei fiind situat deasupra conţinutului actului, ceea ce nu conduce la prezumţia că şi-au însuşit conţinutul şi nu a fost dovedită nici condiţia multiplului exemplar, conform art. 1179 C. civ.
Pârâta SC M. SA a invocat, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 24 lit. c) şi art. 27 din regulamentul cadru al asociaţilor de proprietari, preşedintele asociaţiei pierzându-şi calitatea de reprezentant legal încă din faţa instanţei de fond, în cauză, lipsind şi interesul în sens procesual faţă de adresa din 20 ianuarie 2005 a asociaţiei de proprietari.
Prin cea de a doua critică au arătat că acordul în discuţie este un act perfect valid, instanţa aplicând greşit legea prin considerarea nevalabilităţii unor clauze.
Recursurile sunt nefondate.
Privitor la recursul reclamantei se constată că soluţia a fost dată cu respectarea dispoziţiilor referitoare la judecata în apel şi în conformitate cu dispoziţiile art. 287 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., combinat cu art. 138 C. proc. civ., completarea probelor deja administrate la fond şi pe baza cărora instanţa de apel s-a pronunţat, proba cu interogatoriu şi martori nefiind necesară faţă de actul scris care este concludent sub aspectul conţinutului şi al consimţământului părţilor fiind semnat de părţile care l-au încheiat în limitele reţinute şi în conformitate cu concluziile raportului de expertiză grafologică.
Cât priveşte susţinerea că nu s-a respectat cerinţa multiplului exemplar, potrivit cu art. 1179 alin. (3) C. civ. aceasta nu poate conduce la anularea actului când se constată că partea care o invocă a executat deja convenţia precum s-a întâmplat în cauză.
Aşa fiind, recursul reclamantei întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat.
Referitor la recursul declarat de pârâtă şi întemeiat doar pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. deşi se invocă motive care se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că instanţa de apel a dat o rezolvare corectă excepţiilor, analizarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant făcându-se în raport de acte, iar excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a interesului făcându-se în raport de drepturile şi obligaţiile ce formează conţinutul raportului juridic dedus judecăţii, convenţia neputând produce efecte decât în limitele acordului valabil exprimat, instanţa aplicând deci corespunzător dispoziţiile art. 953 C. civ.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins şi recursul declarat de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.P.D. Roşiorii de Vede şi de pârâta SC M. SA Roşiorii de Vede, împotriva deciziei nr. 210 din 17 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 772/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 765/2006. Comercial → |
|---|
