ICCJ. Decizia nr. 755/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.755/2006
Dosar nr. 5022/1/2005
Dosar vechi nr. 1152/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra cererilor, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială prin Decizia nr. 1715 din 11 martie 2005 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.I. SA Buzău împotriva deciziei nr. 349 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut că:
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice în cadrul contractului de leasing imobiliar din 6 mai 1998, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, termenul, preţul şi modalitatea de plată, răspundere care intervine atunci când nu sunt respectate clauzele contractuale, condiţiile de modificare a contractului, precum şi posibilitatea de soluţionare a unor eventuale litigii.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa de apel prin admiterea apelului a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea pârâtei, constatând că a fost executat în întregime contractul de leasing imobiliar şi a obligat pârâta să încheie şi să predea reclamantei apelante imobilul obiect al contractului, cu factură reziduală.
Instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut existând o deplină concordanţă între obiectul cererii introductive formulată de reclamantă şi limitele în care instanţa de apel a admis cererea, astfel că aceasta este nejustificată.
Nu poate fi primită nici critica recurentei referitoare la împrejurarea că motivarea deciziei este insuficientă şi contradictorie, conţinând şi motive de natura pricinii.
Instanţa de apel, amplu motivat şi bine documentat a răspuns la fiecare motiv de apel al reclamantei, raportat şi la apărările invocate de pârâtă. Detaliat şi clar au fost expuse toate argumentele de fapt şi de drept care au fundamentat această soluţie juridică, a admiterii apelului reclamantei în principal prin prezentarea raporturilor juridice iniţial existente între părţi, respectiv contractul de închiriere, continuând cu transformarea lui în contract de leasing imobiliar cu clauză fermă de vânzare, stabilirea valorii investiţiilor efectuate, plăţile efectiv făcute şi cadrul legal aplicabil în materie.
Nici pentru celelalte împrejurări contestate în motivele de recurs vizând interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, a schimbării naturii şi înţelesului lămurit al acestuia şi interpretarea modalităţii efectuării investiţiilor şi a plăţii, nu există suport legal de admitere a lor. Relevanţă juridică maximă în contextul probator o are procesul verbal de la data de 22 decembrie 1997 al şedinţei acţionarilor SC M.I. SA Buzău, ocazie cu care s-a pus în discuţie raportul de evaluare şi fişa de fundamentare privind activul atelier S.D.V. şi prin care s-a aprobat ca valoarea de bază luată în calcul la întocmirea contractului de leasing imobiliar pentru activul descris anterior să fie de 600.000 lei.
Din verificarea motivării instanţei de apel se remarcă fără echivoc, că au fost avute în vedere expertizele efectuate în cauză, care au avut în realitate aceleaşi concluzii în sensul că au relevat faptul că apelanta a procedat în mod corect şi că investiţiile acesteia au fost incluse în preţul contractului.
Faptul că nu a fost avută în consideraţie expertiza întocmită de expert Z.M. a fost o apreciere corectă a instanţei de apel, determinate de argumente bine justificate de ultima expertiză, care a concluzionat că toate valorile au fost actualizate cu acelaşi indice de inflaţie, iar prin plata sumei finale de 76.424.592 lei plus T.V.A. aferent făcută de reclamantă către pârâtă plăţile efectuate acoperă integral datoriile avute, conform contractului de leasing imobiliar.
1. Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2005 sub nr. 1153/2005, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pârâta SC MIC-IND SA Buzău a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1715 din 11 martie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul comercial nr. 9076/2004, solicitând anularea deciziei şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei nr. 88 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Buzău Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., se susţine că: instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivelor prin care pârâta a arătat că reclamanta mai are 17 rate.
- nici una din instanţe, în apel şi recurs nu a avut în vedere că investiţiile anterioare încheierii contractului au fost luate în calcul cu ocazia evaluării activului căruia i s-a stabilit o valoare comercială şi nu o valoare în sine.
- nu s-a răspuns motivelor de recurs privitoare la modul în care instanţa de apel a înţeles să facă aplicarea art. 7, 8, 9 şi 10 din contractul de leasing.
- instanţa de apel şi instanţa de recurs în evocarea fondului nu au fost preocupate să analizeze în vreun fel cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
2. Prin cererea înregistrată la data de 24 martie 2005 sub nr. 1152/2005, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pârâta SC M.I. SA Buzău a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1715 din 11 martie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 9076/2004 pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei nr. 349 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Ploieşti şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei nr. 88 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În motivarea cererii se arată că:
- dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice care nu se pot aduce la îndeplinire.
- instanţa de apel a dat altceva decât s-a cerut.
3. Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2006 sub nr. 7194 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie SC M.I. SA a solicitat să se îndrepte eroarea materială cuprinsă în încheierea din 22 noiembrie 2005 în sensul de a se consemna că această societate nu a renunţat la judecarea contestaţiei în anulare.
1) Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Instanţa de recurs a examinat şi a analizat motivele de critică invocate, răspunzând punctual argumentelor formulate de recurent.
Ori, aşa cum rezultă din examinarea deciziei atacate instanţa de recurs a cercetat criticile formulate astfel că nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
2) Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Potrivit acestui text se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă atunci când evocă fondul".
Având în vedere că cererea de revizuire formulată de revizuienta SC M.I. SA Buzău este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate în regres, prin care s-a respins recursul, cererea este inadmisibilă.
Prin urmare nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea revizuirii, hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.
3. În ceea ce priveşte cererea pârâtei de îndreptare a erorii materiale cuprinsă în încheierea din 22 noiembrie 2005 în sensul de a se consemna că această societate renunţă la judecarea contestaţiei în anulare este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de şedinţă din data de 22 noiembrie 2005 a constatat că prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în data de 22 noiembrie 2005, pârâta SC M.I. SA Buzău a solicitat admiterea contestaţiei în anulare contrar concluziilor orale prin care a renunţat la judecarea acestei cereri în temeiul art. 246 C. proc. civ., pentru ca, contestatoarea să formuleze în scris cererea de renunţare la judecarea contestaţiei în anulare în condiţiile de regularitate prevăzute de art. 133 alin. (1) C. proc. civ. şi a dispus repunerea cauzei pe rol.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge cererea pârâtei pentru îndreptarea erorii materiale cuprinsă în încheierea din 22 noiembrie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată contestaţia în anulare formulată de SC M.I. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 1715 din 11 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de aceeaşi parte împotriva aceleiaşi decizii.
Respinge cererea de îndreptare a erorii materiale din încheierea din 22 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 768/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 753/2006. Comercial → |
|---|
