ICCJ. Decizia nr. 769/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.769/2006
Dosar nr. 6004/1/2005
Dosar vechi nr. 1400/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 70 din 11 octombrie 2004, Tribunalul Comercial Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul C.L.M.C.N., împotriva pârâtei SC G.S. SRL Cluj-Napoca şi, în consecinţă:
A constatat rezilierea contractului de asociere, încheiat între părţi;
A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 5.827.637.513 lei cu titlu de taxă de asociere şi daune interese;
A dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în municipiul Cluj-Napoca.
Prin Decizia civilă nr. 77 din 23 februarie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a păstrat-o în întregime.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că apelul nu a fost timbrat anticipat, că apelanta nu s-a conformat obligaţiilor de timbrare potrivit înştiinţării transmise pentru termenul de judecată din 16 februarie 2005, că nu ne aflăm în prezenţa unei acţiuni sau persoane faţă de care operează scutirea legală de obligaţia timbrării, astfel încât a dat eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ şi a anulat apelul pârâtei, ca netimbrat.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, invocând dispoziţiile art. 304 şi art. 312 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Recurenta susţine astfel că în condiţiile în care s-a stabilit în sarcina sa, în calitate de apelantă, obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 43.228.188 lei şi un timbru judiciar de 51.500 lei şi că la data de 22 februarie 2005 a solicitat în scris instanţei un nou termen de judecată, în vederea angajării unui apărător, se impunea amânarea judecării cauzei, cu atât mai mult cu cât s-a dispus achitarea unei taxe judiciare de timbru, de 43.228.188 lei, pe care nu era convinsă că trebuie s-o achite, motiv pentru care, tocmai, consultarea şi angajarea unui avocat era necesară.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Recurenta-pârâtă a fost legal citată, pentru termenul de judecată fixat în apel la data de 23 februarie 2005, prin citaţia ce i-a fost emisă la 16 decembrie 2004, cu menţiunea de a achita taxele de timbru datorate pentru apelul promovat, în cuantumul mai sus menţionat şi nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Având în vedere că taxele de timbru sunt datorate din chiar momentul introducerii cererii, (în speţă, apelului) că nu s-a constatat nici o situaţie în care ar putea opera o scutire legală de obligaţia timbrării şi că apelanta-pârâtă a fost citată cu menţiunea timbrării, astfel cum s-a arătat mai sus, se reţine că în mod corect instanţa a procedat la anularea apelului, ca netimbrat, pentru că, în condiţiile mai sus arătate, nu numai că nu avea obligaţia de a acorda un nou termen de judecată în considerarea dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ., ci, dimpotrivă, se impunea ca instanţa să facă aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi să anuleze cererea (apelul) ca netimbrată, ceea ce a şi făcut.
Lipsa de apărare nu poate fi invocată în împrejurările relevate de această speţă, întrucât primul termen de judecată, din 23 februarie 2005, a fost stabilit într-un mod rezonabil, faţă de momentul introducerii cererii (apelului), la 15 noiembrie 2004; de asemenea, în acest interval, a existat timp suficient pentru angajarea unui apărător şi, oricum, în măsura în care apelanta-pârâtă avea îndoieli sau incertitudini asupra cuantumului taxei judiciare de timbru datorate sau avea un calcul propriu al acestora, diferit de cel stabilit de instanţă, putea formula o cerere de reexaminare a taxelor de timbru, care să poată fi luată în considerare de instanţă, ceea ce în speţă, apelanta-pârâtă nu a făcut.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, recursul declarat în cauză de pârâtă se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G.S. SRL Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 77 din 23 februarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 775/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 768/2006. Comercial → |
|---|
