ICCJ. Decizia nr. 775/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.775/2006
Dosar nou nr. 12575/1/2005
Dosar vechi nr. 3049/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1720 din 1 noiembrie 2004, Tribunalul Prahova, secţia comercială a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Câmpina în contradictoriu cu pârâta SC F.C. SRL Câmpina, obligând-o pe aceasta la plata sumei de 10.841.722 lei, reprezentând contravaloare lucrare acoperiş, către reclamantă şi respingând în rest acţiunea, ca neîntemeiată;
A respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 19.950.000 lei, către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 176 din 28 iunie 2005, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate şi a obligat-o pe apelantă la 6.130.000 lei cheltuieli de judecată, către intimată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că pârâta, declarând apel, nu a achitat taxa judiciară de timbru de 4.660.086 lei şi timbrul judiciar de 30.000 lei, deşi a fost citată cu menţiunea referitoare la timbraj.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu neobservarea formelor legale de citare, prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod, deoarece procedura de citare s-a efectuat „prin afişare: pe uşa principală a locuinţei destinatarului, pe uşa principală a clădirii" cu menţiunea „nici o persoană nu a fost găsită", deşi sediul societăţii se află la adresa domiciliului reprezentantului legal al societăţii, care în perioada respectivă se afla la S.B.T., aşa încât s-ar fi impus acordarea unui nou termen de judecată, pentru asigurarea dreptului la apărare şi pentru a da posibilitatea îndeplinirii obligaţiei de timbrare a apelului;
Mai arată totodată că hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii, motiv de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi că, pe fondul cauzei, acţiunea reclamantei nu este întemeiată.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Pe tot parcursul acestui proces, atât în faţa instanţei de fond, cât şi la curtea de apel, sediul societăţii recurentei pârâte a fost acelaşi, respectiv la domiciliul administratorului acesteia, fapt confirmat şi prin adresa O.R.C. depusă la dosar.
Pârâta a fost citată constant, numai la această adresă şi, cu toate acestea, pentru unul din termenele de judecată, în apel, a refuzat primirea citaţiei şi nu a permis afişarea citaţiei, împrejurare ce a condus la suspendarea judecării cauzei şi, implicit, la tergiversarea soluţionării acesteia.
În consecinţă, având în vedere că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă, ceea ce nu rezultă din atitudinea recurentei, că procedura de citare a fost îndeplinită prin afişare cu respectarea dispoziţiilor art. 921 C. proc. civ., că nu i-a fost produsă nici o vătămare recurentei-pârâte prin încălcarea formelor legale de citare, aşa cum eronat susţine şi că obligaţia de timbrare există din chiar momentul formulării cererii (în speţă, apelului), iar instanţa, în măsura citării cu menţiunea timbrării (ceea ce în speţă s-a îndeplinit, dosar apel) nu este obligată să mai acorde vreun termen, în condiţiile art. 156 C. proc. civ., ci, dimpotrivă, să facă aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi să anuleze cererea ca netimbrată (sau insuficient timbrată, după caz), se reţine că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este neîntemeiat.
Neîntemeiat este şi motivul fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că instanţa a anulat corect apelul ca insuficient timbrat, neputând fi invocată încălcarea principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii, motivat de lipsa propriului reprezentant în instanţă, atâta timp cât procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar reprezentantul părţii adverse a fost prezent şi, punându-se în discuţie excepţia de insuficientă timbrare, (dosar apel) a solicitat anularea apelului, ca insuficient timbrat.
În fine, susţinerile privind fondul cauzei nu pot fi primite, întrucât apelul a fost soluţionat pe cale de excepţie şi criticile formulate în recurs trebuie să se refere numai la soluţia astfel pronunţată, prin raportare la motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Ca atare, faţă de cele mai sus arătate, recursul pârâtei va fi respins, ca nefondat.
În considerarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 800 RON, către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC F.C. SRL Câmpina, împotriva deciziei nr. 176 din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 800 RON către intimata reclamantă SC P. SRL Câmpina, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 796/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 769/2006. Comercial → |
|---|
