ICCJ. Decizia nr. 776/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.776/2006
Dosar nou nr. 12720/1/2005
Dosar vechi nr. 3085/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta SC V.I. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele B.C.R. SA, ca succesoare legală a fostei B. şi M.F.P., să se constate că are un drept de creanţă în valoare de 832.750 dolari S.U.A., reprezentând marfă la export livrată SC H.I.S., în valoare de 260.000 dolari S.U.A. şi respectiv 572.750 dolari S.U.A. dobândă externă capitalizată neîncasată. Creanţa reprezintă pierderi înregistrate de agenţii economici cu capital de stat în anii 1989 şi 1990, rămase neacoperite şi a creditelor bancare neperformante acordate în anii anteriori pentru investiţii precum şi a creditelor bancare acordate pentru exporturile şi lucrările de construcţii montaj conform Legii nr. 7/1992.
S-a solicitat şi obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere cât şi obligarea pârâtelor ca, în 10 zile de la pronunţarea hotărârii să încheie procesul – verbal de preluare la datoria publică internă potrivit art. 4, 6 şi 8 din Legea nr. 7/1992.
Cauza a fost soluţionată într-un prim ciclu procesual respingându-se acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active însă sentinţa a fost anulată şi dosarul a fost reţinut spre competentă soluţionare pe fond.
Evocând fondul, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că nici reclamanta, nici SC S. SRL, societatea care a preluat creanţa, nu sunt societăţi cu capital de stat ci societăţi cu capital privat neaplicându-li-se dispoziţiile Legii nr. 7/1992.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că reclamanta s-a subrogat în toate drepturile SC S. SRL care la rândul său s-a subrogat în drepturile SC A.D. SA şi că la data încheierii convenţiei dintre SC A.D. şi SC S. SRL nu intrase în vigoare HG nr. 447/1991, privind preluarea de către stat a pierderilor înregistrate în anii 1989 şi 1990 de agenţii economici cu capital de stat.
Se arată că HG nr. 447/1991 a fost adoptată la data de 27 iunie 1991 şi nu are relevanţă data publicării, iar art. 2 din acest act normativ menţionează că preluarea pierderilor se va face în decurs de 30 de zile de la data hotărârii; diferit de această menţiune din hotărâre, art. 3 din Legea nr. 7/1992 prevede că preluarea pierderilor de la agenţii economici cu capital de stat se va face în decurs de 30 de zile de la publicarea legii.
Recurenta apreciază că HG nr. 447/1991 a produs efecte juridice încă din data de 27 iunie 1991, intrând în vigoare la data adoptării ei, fapt ce a avut loc anterior încheierii convenţiei dintre SC A.D. SA şi SC S. SRL.
De altfel, certitudinea valorificării creanţei a fost avută în vedere chiar la data încheierii convenţiei.
Se mai arată că şi admiţând că noua reglementare intră în vigoare la data publicării, ea vizează şi situaţiile juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după data intrării în vigoare precum şi efectele viitoare ale situaţiilor juridice trecute.
Recurenta argumentează că la data publicării HG nr. 447/1991, 27 iulie 1991, actul normativ nu putea avea în vedere nici o categorie de agenţi economici privaţi care ar fi putut înregistra pierderi din activităţi de export în perioada 1989 – 1990, întrucât aceştia nici nu existau având în vedere că Legea nr. 31/1990 a intrat în vigoare abia la 17 noiembrie 1990 ca prim act normativ în baza căruia se puteau constitui agenţi economici privaţi.
Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active considerând în principal că reclamanta nu beneficiază de statutul de societate cu capital de stat, această sferă de agenţi economici fiind cea ocrotită de dispoziţiile privind preluarea la datoria publică a pierderilor. Cum nici recurenta reclamantă şi nici SC S. SRL, societatea a cărei succesoare este reclamanta nu sunt societăţi cu capital de stat ci cu capital privat, nu pot beneficia de acest statut.
Consideraţiile pe care le face recurenta cu privire la imposibilitatea aplicării dispoziţiilor HG nr. 447/1991 dacă se interpretează că acest act normativ nu se aplică nici unei categorii de agenţi economici privaţi pentru că ei nu existau înainte de apariţia Legii nr. 31 din 17 noiembrie 1990 sunt eronate.
În realitate actul normativ se referă la agenţii economici cu capital de stat care existau cu certitudine în perioada 1989 – 1990 putând înregistra pierderi din activităţi de export. Pentru aceştia putea fi justificată preluarea la datoria publică internă a pierderilor având în vedere că textul prevede expres această condiţie, societăţi cu capital de stat.
Argumentele doctrinare referitoare la aplicarea legii în timp şi intrarea în vigoare a hotărârilor de guvern sunt corecte dar nu au relevanţa pe care ar dori-o recurenta întrucât delimitarea sferei de aplicare a statutului de societăţi care pot beneficia de preluarea la datoria publică a creanţelor este limitativ prevăzută în actul normativ menţionat.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.I. SA Piteşti, împotriva deciziei nr. 483 din 24 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 785/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 774/2006. Comercial → |
|---|
