ICCJ. Decizia nr. 771/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.771/2006
Dosar nr. 10018/1/2005
Dosar vechi nr. 2409/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 mai 2004, reclamantul D.P. a chemat în judecată pe pârâta S.I.F. T. SA Braşov şi a solicitat anularea hotărârii A.G.A. a S.I.F. T. din 24 aprilie 2004.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a susţinut că pârâta în convocarea A.G.A. a încălcat regulile stabilite prin propriul convocator şi prin instrucţiunile nr. 8/1996 ale C.N.V.M., ignorându-se voit şi sentinţa civilă nr. 918/ C din 4 iulie 2000 a Tribunalul Braşov, definitivă şi executorie prin Decizia civilă nr. 49/ Ap din 31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Braşov, în sensul că pârâta a comunicat pentru o parte din acţionari procuri speciale pentru vot, prin poştă, procedeu ce a condus la vicierea votului în şedinţă, neasigurând în acest fel un tratament egal şi echitabil pentru toţi acţionarii; că nu au fost aleşi în consiliul de administraţie cel puţin 3 administratori, prin vot secret şi că hotărârea a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990, în sensul că hotărârile nu s-au luat cu cvorumul şi majoritatea cerută de lege.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului, intervenientul R.M.T.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 14/ C din 7 decembrie 2004, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantul D.P. şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului formulată de intervenientul R.M.T.
A fost obligat reclamantul la 75.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în cauză s-au respectat condiţiile de participare ale acţionarilor la şedinţa adunării generale, în raport de dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 31/1990 şi art. 6 din Instrucţiunile nr. 8/1996 ale C.N.V.M., că votul prin procuri speciale nu este identic cu votul prin corespondenţă, la care face referire sentinţa civilă nr. 918/2000 a Tribunalului Braşov şi că împrejurarea că la A.G.A. s-au ales numai doi administratori în loc de trei, nu constituie motiv de nulitate, fiind posibilă completarea ulterioară a consiliului de administraţie al societăţii pârâte.
Prin Decizia civilă nr. 42/ Ap din 28 martie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială a respins apelul declarat de reclamantul D.P. şi de intervenientul R.T.M., împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii, în termen legal aceleaşi părţi au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei din apel în sensul admiterii atât a acţiunii sale, cât şi a cererii de intervenţie formulată în cauză.
În criticile formulate recurenţii susţin în esenţă că hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sentinţei civile nr. 918/2000 a Tribunalului Braşov, prin care s-au declarat nule clauzele din actele constitutive ale S.I.F. T. SA, care permiteau votul prin corespondenţă, şi a Instrucţiunilor nr. 8/1996 ale C.N.V.M. (art. 3 şi 6), în sensul că la adunarea generală din 24 aprilie 2004 a S.I.F. T. SA Braşov, acţionarii au votat prin corespondenţă şi nu prin procuri speciale, în raport de modul concret al procedurii utilizate.
Recurenţii susţin că la lucrările adunării generale se impunea ca acţionarii să participe fie personal, fie prin reprezentanţii lor în baza procurilor speciale; că procurile trebuiau să fie ridicate direct de acţionari de la sediul societăţii, că procurile se cereau a fi întocmite în 3 exemplare, că ele aveau circuit special, şi că ele nu puteau fi trimise prin poştă, că mandatarul avea obligaţia să se prezinte personal la şedinţă; că votul prin corespondenţă era interzis de lege şi că faţă de această situaţie, formarea voinţei societare a fost viciată, fapt ce duce la invalidarea hotărârilor adunării generale din 24 aprilie 2004 a pârâtei.
Prin a doua critică recurenţii susţin că Decizia instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu nesocotirea principiului tratamentului egal şi echitabil al acţionarilor, deţinători de valori mobiliare, situaţie care a favorizat anumiţi acţionari în detrimentul altora, fapt dovedit atât de actele din dosar, cât şi de răspunsul dat de pârâtă la interogatoriu.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speţă nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel se constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că în urma convocării adunării generale a acţionarilor de la S.I.F. T. SA Braşov, prin convocatorul publicat în M. Of. nr. 685 din 3 martie 2004 partea a IV-a şi în ziarele A. şi B., şi în unele ziare locale, s-a adoptat hotărârea la 24 aprilie 2004; că şedinţa s-a ţinut cu participarea unui număr de 725 acţionari prezenţi personal şi a 73.152 acţionari, prezenţi prin reprezentanţi, deţinători a 190.704.341 acţiuni, reprezentând 34,92 % din capitalul social, cu respectarea dispoziţiilor art. 124 din Legea nr. 31/1990 şi art. 6 din Instrucţiunile nr. 8/1996.
Prima critică a recurenţilor, referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Instrucţiunile nr. 8/1996 ale C.N.V.M. nu poate fi reţinută în condiţiile în care modalitatea de trimitere prin poştă a procurilor speciale pentru acţionari nu constituie o încălcare a acestor dispoziţii legale, întrucât nu există nici o interdicţie legală în acest sens. Împrejurarea că s-au întocmit şi comunicat formulare de procuri speciale, într-un anumit număr de exemplare, nu are nici o relevanţă sub aspectul valabilităţii acestora şi a voinţei mandantului, care cunoştea problemele de pe ordinea de zi şi care şi-a exprimat voinţa de a fi reprezentat.
Nici aspectul imposibilităţii votului prin corespondenţă care ar fi fost oprit prin sentinţa civilă nr. 918/C/2000 a Tribunalului Braşov, definitivă şi irevocabilă, nu poate fi luat în consideraţie în situaţia în care prin această hotărâre au fost declarate nule clauzele din actele constitutive ale pârâtei care permiteau votul prin procuri speciale şi prin corespondenţă, situaţia în care dispoziţiile legale în materie permit expres acest vot (Legea nr. 31/1990, Instrucţiunile nr. 8/1996).
Faptul că societatea pârâtă a dat posibilitatea acţionarilor săi de a participa şi vota la A.G.A. şi prin mandatari, în baza procurilor speciale, nu este de natură să aducă atingere dreptului de vot al acţionarilor, care erau încunoştinţaţi asupra problemelor de pe ordinea de zi prin publicarea convocatorului întocmit. Cum în cazul de faţă cel care a completat efectiv buletinul de vot este mandatarul care a acţionat conform mandatului său, şi cum prin Legea nr. 297/2004, art. 100 alin. (2), votul prin corespondenţă era permis şi la societăţile de investiţii, calificarea votului ca fiind vot prin corespondenţă sau prin mandat, are mai puţină importanţă.
Nu poate fi reţinută nici critica ce vizează încălcarea principiului stabilit de art. 2 din Instrucţiunile nr. 8/1996, tratamentul egal şi echitabil al deţinătorilor de valori mobiliare, referitoare la vicierea votului prin trimiterea preferenţială a procurilor către anumite categorii de acţionari, în condiţiile în care orice acţionar, care dorea să participe la şedinţa adunării generale, indiferent de numărul acţiunilor pe care-l deţinea, avea posibilitatea să o facă şi să aleagă inclusiv modalitatea concretă prin care vroia să-şi exprime votul.
Ori lucrările A.G.A. din 24 aprilie 2004, s-au desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, fiind adoptate cu respectarea condiţiilor de cvorum şi majoritate prevăzute de art. 112 pct. 1 şi 2, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile primei instanţe cu privire la anularea art. 5 pct. 15 din actul constitutiv al societăţii comerciale, au fost păstrate.
Cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantului şi intervenientului.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligaţi recurenţii la plata sumei de 5.950 RON cheltuieli de judecată către intimata pârâtă S.I.F. T. SA Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.P. şi de intervenientul R.M.T., împotriva deciziei nr. 42/ Ap din 28 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenţii la 5.950 RON cheltuieli de judecată către intimata pârâtă S.I.F. T. SA Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 78/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 767/2006. Comercial → |
|---|
