ICCJ. Decizia nr. 78/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.78/2006
Dosar nou nr. 12851/1/2005
Dosar vechi nr. 3118/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.S. SRL Constanţa, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.429.166.069 lei, reprezentând dobânda legală la dividendele datorate din 19 aprilie 2001 până la data de 25 aprilie 2003.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 509/ COM din 8 februarie 2005 a respins acţiunea ca prescrisă şi a obligat pe reclamantă la 25.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă, că momentul naşterii dreptului la acţiune pentru plata dividendelor a fost 20 aprilie 2001 şi s-a constatat împlinirea termenului de prescripţie înainte de data introducerii acţiunii, 8 decembrie 2004. Întrucât dreptul principal, plata dividendelor pe anul 2000, devenit scadent la 20 aprilie 2001, este prescris exercitarea drepturilor accesorii este de asemenea prescris.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 143/ COM din 19 mai 2005, a respins apelul reclamantei, considerând că drepturile la dividende şi la dobânzi s-au născut odată, iar la momentul la care instanţele au fost sesizate cu plata dobânzilor, dreptul acesta era prescris, depăşindu-se termenul de 3 ani de la data naşterii raportului obligaţional.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţele de fond au aplicat greşit dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din decretul nr. 167/1958, întrucât prin sentinţa nr. 1073/2003 a Tribunalului Constanţa a fost admisă acţiunea privind plata dividendelor, iar de la data pronunţării acelei hotărâri judecătoreşti începe să curgă un nou termen de prescripţie pentru plata dobânzilor.
Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, astfel încât şi termenul de prescripţie urmează acelaşi calcul.
Recurenta mai susţine că pârâta a recunoscut datoria pe care o are, în dosarele nr. 4761/2002 şi nr. 2389/2002 ale aceluiaşi tribunal, prin actele din 13 septembrie 2002 şi 9 aprilie 2003, recunoaştere ce are drept efect întreruperea cursului prescripţiei.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prescripţia extinctivă este un mijloc de stingere a obligaţiilor şi a acţiunilor determinat de un interes de ordine publică şi stabilitate socială, ca situaţiile de fapt de mult dobândite să nu mai poată fi schimbate.
Termenul de prescripţie stabilit de art. 3 din decretul nr. 167/1958 este de 3 ani şi începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Art. 1 din acelaşi act normativ stabileşte că odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii.
Dreptul la acţiune al reclamantei pentru plata dividendelor şi a dobânzilor s-a născut la data de 20 aprilie 2001, iar aceasta a optat a cere pârâtei numai dividendele, datorie recunoscută de pârâtă prin adresele din 13 septembrie 2002 şi 9 aprilie 2003 şi care într-adevăr a întrerupt cursul prescripţiei cu privire la datoria principală, dividendele, fără efecte asupra dobânzilor.
Însă reclamanta nu a acţionat şi în privinţa drepturilor accesorii, a dobânzilor, care au caracter şi natură diferită de aceea a obligaţiei principale, cu care nu se confundă şi faţă de care nu se poate presupune o acţiune implicită.
Dreptul la acţiunea de a cere dobânzi s-a născut odată cu dreptul de a cere plata dividendelor, pentru că în materie comercială datoriile lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Chiar dacă la calculul termenelor pentru obligaţii accesorii cu executare succesivă se are în vedere momentul scadenţei fiecăreia, din moment ce creditorul a rămas în pasivitate faţă de obligaţia iniţială dreptul la acţiune se prescrie. Pentru că dreptul de a cere dobânzi la dividende, s-a născut la data la care obligaţia principală a devenit exigibilă (art. 43 C. com.) acela este şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie. Dacă un creditor nu a exercitat dreptul de a cere dobânzi, la data naşterii acestei obligaţii şi a lăsat să treacă un termen mai mare de 3 ani, nu poate pretinde îndeplinirea acesteia pe considerentul executării succesive întrucât cauza fiecărei obligaţii a ieşit din sfera de protecţie a legii.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 143/ COM din 19 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
Având în vedere culpa procesuală a recurentei, în considerarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., instanţa va obliga partea căzută în pretenţii la cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Constanţa, împotriva deciziei nr. 143/ COM din 19 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 5.000 lei noi către intimata pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 79/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 771/2006. Comercial → |
|---|
