ICCJ. Decizia nr. 79/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.79/2006
Dosar nou nr. 13040/1/2005
Dosar vechi nr. 3165/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2004, reclamanta A.F.P. sector 3 a chemat în judecată pârâta SC S.C. SRL solicitând să se constate nulitatea de drept a menţiunii radierii din registrul comerţului a acestei societăţi comerciale.
În susţinerea cererii s-a arătat că în baza Legii nr. 314/2001 şi OUG nr. 181/2001 societatea a fost radiată, însă potrivit Legii nr. 428/2002 radierea este nulă de drept, întrucât societăţile figurează cu debite la bugetul de stat.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 267 din 18 ianuarie 2005 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că înscrisul depus în susţinerea acţiunii, respectiv bilanţul contabil încheiat la 30 iunie 2002 nu face proba creanţei în înţelesul art. 14 din OG nr. 11/1996.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta în cadrul căruia instanţa de apel i-a pus în vedere să-şi precizeze cadrul procesual pasiv apreciind că, calea de atac a fost promovată în contradictoriu cu SC S. SRL.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul pentru lipsa calităţii procesuale pasive a intimatei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate respectiv faptul că nu s-au avut în vedere dispoziţiile Legii nr. 428/2002 care dispune, în mod imperativ, că este nulă de drept, adică prin efectul legii menţiunea de radiere a tuturor societăţilor comerciale pentru care s-a făcut dovada cu înscrisuri că au datorii la bugetul de stat.
Pe de altă parte se susţine că din eroare când s-a dispus disjungerea dosarelor la fond s-a procedat la judecarea în contradictoriu cu SC S.C. SRL în loc de SC S. SRL.
Recursul este nefondat.
Apelul este o fază a judecăţii şi nu reprezintă un proces distinct de cel declanşat prin cererea de chemare în judecată, ci o continuare a acestuia hotărârea primei instanţe neconstituind decât actul prin care se finalizează o etapă a procesului respectiv.
În mod normal, apelul vizează numai pe cei care au avut calitatea de parte la judecată în primă instanţă.
Faţă de cele arătate justificat instanţa de apel i-a pus în vedere recurentei în cadrul apelului să-şi precizeze cadrul procesual pasiv, susţinerea erorii neconstituind motiv de nelegalitate.
Criticile pe fondul apelului nu pot fi examinate faţă de soluţia pronunţată, astfel că văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. sector 3 Bucureşti, împotriva deciziei nr. 401 din 10 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 799/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 78/2006. Comercial → |
|---|
