ICCJ. Decizia nr. 815/2006. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.815/2006

Dosar nr. 33279/1/2004

Dosar vechi nr. 11079/2004

Şedinţa publică din 28 februarie 2006

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 10 septembrie 2003, reclamanta SC A.F.D.A.B. a chemat în judecată pe pârâta SC B.C. SRL Sibiu pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea la plata sumei de 9.759 euro, în lei 359.131.200 lei, reprezentând contra-valoare facturi neachitate pentru serviciul de asistenţă tehnică, comisioane şi dobânzi bancare, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat o cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 15.000 euro, în echivalent în lei, reprezentând daunele pricinuite de executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale asumate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2222 din 29 martie 2004, Judecătoria Sibiu a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata în lei a sumei de 9.134 euro, reprezentând contravaloarea serviciului de asistenţă tehnică, respingând cererea privind comisioanele şi dobânda în sumă de 625 euro. Totodată a fost respinsă şi cererea reconvenţională a pârâtei, aceasta fiind obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 45.935.000 lei.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 244 din 1 octombrie 2004, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentinţa civilă de mai sus, în sensul că a admis în parte acţiunea reconvenţională şi a obligat pe reclamantă la plata sumei de 9362 euro în lei la cursul din ziua plăţii, reprezentând despăgubiri, menţinând celelalte dispoziţii. Totodată reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 48.992.716 lei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea cererii reconvenţionale, întrucât pârâta nu a făcut dovezi privind certitudinea prejudiciului privind dovada plăţii lucrărilor efectuate la modelele în litigiu.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că raporturile juridice comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de colaborare încheiat de părţi prin care trebuia asigurat controlul calităţii confecţiilor realizate şi a operaţiunilor de călcat şi ambalat de către prestator, preţul prestaţiilor fiind de 100 euro /zi.

Având în vedere actele emise de beneficiarii externi (facturile externe din dosarul instanţei de fond) precum şi contestaţia privind reclamarea unor lipsuri calitative la peste o mie de modele, corect instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate privind neîndeplinirea operaţiilor de control corespunzător.

În consecinţă, neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiei de control a calităţii confecţiilor, a călcatului şi ambalării au determinat pârâtei un prejudiciu prin suportarea contravalorii lucrărilor de remediere efectuate de beneficiarul extern, potrivit notelor de achitare a facturilor din 28 februarie 2003 şi din 28 februarie 2003, precum şi din nota intitulată contestaţie la modele emisă de B. SNC Italia, în sumă totală de 9.362 euro, reţinută întemeiat în sarcina reclamantei.

În această situaţie, nu pot fi primite susţinerile reclamantei din recursul de faţă, că ar fi fost greşit admisă acţiunea reconvenţională a pârâtei, întrucât aceasta a făcut dovada prejudiciului suferit prin plata cheltuielilor de reparaţie la produsele necorespunzătoare calitativ potrivit notelor de debitare de mai sus, aşa cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea ce se atacă.

Faţă de cele de mai sus, criticile formulate prin recurs de reclamantă nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii pronunţate în apel, nefiind întrunite condiţiile art. 304 C. proc. civ.

Astfel că, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.F.D.A.B. Italia, cu sediul ales la cabinet avocat C.M., împotriva deciziei nr. 244/ A din 1 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 februarie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 815/2006. Comercial