ICCJ. Decizia nr. 785/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.785/2006
Dosar nr. 10023/1/2005
Dosar vechi nr. 2410/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2003 oponenta – contestatoare SC O.A. SA în contradictoriu cu intimata SC T. SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate pe calea opoziţiei la executare că nu există obligaţia de plată a sumei de 450.000 dolari S.U.A. potrivit biletului la ordin din 16 februarie 2001.
În susţinerea cererii oponenta arată că nu este debitoarea intimatei pentru suma înscrisă în biletul la ordin şi nici pentru vreun raport juridic de drept comercial ulterior.
Se arată că în baza unui contract de comision la export SC T. SA prin reprezentantul său V.C. s-a obligat să încheie în nume propriu şi pe seama oponentei contracte de export de subansamble produse de către SC O.A. SA.
Comisionarul SC T. SA avea obligaţia în raport de terţi de a preda produsul le export şi de a încasa preţul cu reţinerea unui comision de 5 %, iar diferenţa în raport, cu comitentul trebuia întoarsă către SC O.A. SA şi respectiv să plătească contravaloarea oţelului furnizat de SC C.T. SA.
La data de 16 februarie 2001 reprezentantul comisionarului V.C. şi care a fost membru în consiliul de administraţie al oponentei a primit de la fosta conducere a SC O.A. SA în scop de garanţie, un bilet la ordin pentru suma de 450.000 dolari S.U.A., dată la care nu exista nici un fel de obligaţie de plată bazată pe raportul comercial fundamental între oponentă şi intimată.
Întrucât opoziţia poate pune în discuţie fondul dreptului, oponenta a invocat nulitatea biletului la ordin motivat de faptul că nu are corespondent în raportul obligaţional între părţi.
Intimata a depus întâmpinarea prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii iar pe fond, respingerea opoziţiei motivat de faptul că obligaţia ce derivă din biletul la ordin din 16 februarie 2001 este independentă faţă de obligaţia ce rezultă din raportul juridic fundamental.
Judecătoria Braşov prin sentinţa civilă nr. 1201 din 10 februarie 2004 a admis excepţia prematurităţii formulării opoziţiei la executare şi a respins ca prematur formulată opoziţia la executare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că somaţia comunicată oponentei valorează cu o punere în întârziere în condiţiile art. 1079 C. civ. şi că aceasta nu reprezintă somaţia de plată avută în vedere de legea cambială la art. 61 alin. (5) şi art. 62, respectiv nu cuprinde transcrierea exactă a biletului la ordin şi numărul dosarului de executare.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel oponenta SC O.A. SA criticile vizând modul eronat în care au fost interpretate dispoziţiile legii cambiale.
Astfel se susţine că opoziţia la plată se constituie ca un mijloc prin care debitorul plăţii pune în discuţia instanţei de judecată validitatea titlului sau a obligaţiei pe calea excepţiilor formale sau personale. În acest context apare evident că opoziţia la plată se face indiferent de executare, de existenţa dosarului execuţional, iar simpla primire a somaţiei naşte dreptul la opoziţie, astfel încât admiterea excepţiei este nelegală.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 158 din 19 aprilie 2005 a admis apelul a respins excepţia prematurităţii formulării opoziţiei la executare şi pe fond a admis opoziţia la executare, a admis în parte excepţiile comerciale cambiale şi a constatat inexistenţa obligaţiei cambiale cuprinsă în biletul la ordin emis la data de 16 februarie 2001 pentru suma de 450.000 dolari S.U.A. pe care-l anulează.
A respins restul pretenţiilor şi a obligat intimata să plătească apelantei suma de 2.251.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în mod eronat a fost admisă excepţia prematurităţii întrucât prin anexarea biletului la ordin au fost îndeplinite cerinţele art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934. Chiar dacă somaţia la executare nu cuprindea transcrierea completă a biletului la ordin, această lipsă nu l-a pus în imposibilitate pe debitor să se apere în cadrul opoziţiei cambiale, iar în antetul somaţiei este menţionat numărul notificării deci a dosarului execuţional.
În acest context considerând că somaţia la executare cambială a îndeplinit condiţiile legale instanţa de apel a anulat în parte sentinţa fondului şi trecând la soluţionarea excepţiilor cambiale a reţinut ca neîntemeiate pe cele legate de alterarea conţinutului titlului, de neregularitatea investirii cu formulă executorie a biletului la ordin, şi cea privind lipsa mandatului reprezentantului debitoarei privind emiterea biletului la ordin.
Cu privire la excepţia cambială cu referire la raportul fundamental care a generat emiterea şi executarea biletului la ordin respectiv cea care se referă la contractul de comision încheiat între părţi instanţa de control judiciar a găsit-o întemeiată reţinând că înscrisurile depuse emise în intervalul decembrie 2000 – mai 2001 atestă faptul că în baza contractului de asociere pe bază de comision debitoarea nu datora creditoarei suma înscrisă în biletul la ordin.
De asemenea a reţinut din biletul la ordin a rezultat că suma înscrisă de 45.000 dolari S.U.A. reprezintă contravaloarea livrărilor de oţel în condiţiile în care debitoarea datora creditoarei doar un comision de 5 % din valoarea produselor livrate şi nu contravaloarea acestora situaţie în care acesta nu are nici un corespondent în raportul obligaţional dintre părţi.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs în termen şi legal timbrat SC T. SA criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
Se susţine că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată sau ce nu s-a cerut, în sensul că deşi prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat numai constatarea împrejurării că nu există obligaţie de plată, ori în considerentele hotărârii se arată că se anulează biletul la ordin.
De asemenea recurenta consideră că s-au încălcat dispoziţiile art. 298 C. proc. civ., în sensul că dispoziţiile privind judecata în primă instanţă se aplică şi în apel. Ori, instanţa de apel nu a dat cuvântul pentru probe faţă de faptul judecăţii la instanţa de fond numai pe excepţie, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934, în opinia recurentei care consideră că textul conţine dispoziţii imperative care conduc la sancţiuni chiar dacă nu sunt prevăzute.
De asemenea interpretarea greşită a legii încadrabilă tot la dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod în opinia recurentei, este şi soluţia pe fondul cauzei pronunţată numai pe probele administrate de către debitoare, potrivit căreia biletul la ordin nu are corespondent în raportul obligaţional reţinându-se greşit că debitoarea datora doar un comision de 5 % din contractul de asociere şi comision neavând temei să se pronunţe privind existenţa sau nu a unei datorii.
Recursul este fondat.
Sistemul de apărare a debitorului cambial în contenciosul cambial reflectă formalismul riguros al titlului cambial şi caracterul autonom abstract, literal, originar şi solidar al obligaţiei cambiale aplicabile şi raportului derivat din emiterea biletului la ordin.
Sistemul de apărare al debitorului cambial se întemeiază în special pe caracterul autonom al drepturilor şi obligaţiilor rezultând din cambie.
Astfel art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, care este sediul materiei, prevede că în acţiunile cambiale şi în opoziţia la executare debitorul cambial nu va putea opune posesorului decât excepţiile în apărarea privind nulitatea titlului potrivit art. 1 precum şi excepţiile care nu sunt oprite de art. 19.
Din coroborarea art. 63 cu art. 1 şi art. 19 se conturează două categorii de excepţii pe care debitorul cambial le poate invoca respectiv excepţii referitoare la nulitatea titlului şi cele întemeiate pe raporturile personale dintre posesorul cambiei şi debitorul acţionat.
Doctrina şi jurisprudenţa au reţinut excepţii obiective absolute şi relative şi excepţii subiective (personale) absolute şi relative.
În speţă, debitorul respectiv intimata a ridicat o excepţie subiectivă referitoare la raportul fundamental, respectiv împrejurarea că raportul fundamental în baza căruia s-a emis cambia, datoria derivată din contractul de comision nu exista.
Se reţine că în soluţionarea acestei excepţii instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 63 din Legea cambială. Astfel probarea susţinerilor asupra excepţiilor personale se poate face numai prin acte scrise „de grabă soluţiune", adică acte prin care excepţia se dovedeşte complet, fără a mai fi necesară administrarea unor probe suplimentare deosebite care ar temporiza soluţionarea procesului.
În speţă instanţa de fond soluţionând cauza pe excepţie, evident că nu a intrat în cercetarea fondului, recurenta nedepunând documente în combaterea celor depuse de debitoarea – intimată, iar instanţa de apel anulând sentinţa şi soluţionând cauza pe fond a încălcat dispoziţiile procedurale privind judecata în primă instanţă şi nu i-a dat cuvântul pe probe, la toate termenele intervenite fiind soluţionate numai incidente procedurale.
Faţă de înscrisurile anexate la cererea de recurs, din care rezultă modul de derulare a laturii penale a cauzei, rezultă că numai o lucrare de expertiză contabilă poate lămuri raportul juridic obligaţional care să răspundă pentru ce perioadă debitorul nu a plătit comisionul şi contravaloarea oţelului livrat de producătorul de oţel, şi ce sumă datora la momentul emiterii biletului la ordin.
Critica privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 61 alin. (5) din Legea nr. 58/1934 urmează a fi înlăturată întrucât nu orice lipsă sau eroare în transcriere duce la nulitatea somaţiei, ci numai cele care pun în imposibilitate pe debitor să se apere în cazul opoziţiei cambiale.
Faţă de cele arătate urmează a se face aplicaţiunea dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 313 C. proc. civ., Decizia criticată urmând a fi casată şi cauza trimisă spre rejudecarea apelului la instanţa competentă respectiv Tribunalul Bucureşti urmând ca pe excepţia ridicată de opozantă privind raportul fundamental să se efectueze o expertiză contabilă cu obiectivul arătat în considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea SC T. SA Bucureşti.
Casează deciziei nr. 66/ Ap din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Braşov şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 828/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 776/2006. Comercial → |
|---|
