ICCJ. Decizia nr. 786/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.786/2006
Dosar nr. 17396/1/2005
Dosar vechi nr. 4330/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6723 din 30 noiembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Oradea a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Oradea şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâţii V.F. şi G.O., în favoarea Tribunalului Bihor cu motivarea că, faţă de destinaţia spaţiului în litigiu, natura prezentei cauze este comercială.
Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 258/ COM din 28 aprilie 2005 a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL Oradea împotriva pârâţilor V.F. şi G.O., obligând reclamanta şi la plata către pârâtă a sumei de 3.800.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că prin contractul de închiriere sub semnătură privată, încheiat la data de 12 iulie 2004, pârâta V.F. în calitatea de proprietar a închiriat societăţii reclamante, în calitatea de chiriaş, imobilul situat în Oradea, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 12 iulie 2004 până la 11 iulie 2009, cu o plată a chiriei pentru primele 6 luni de 500 euro, iar pentru perioada următoare de 700 euro pe lună.
A fost stipulat în contract că întârzierea plăţii cu maximum 15 zile atrage automat anularea acestui contract şi dreptul proprietarului de a evacua chiriaşul fără nici o pretenţie a acestuia şi reînchirierea unui alt chiriaş, această clauză reprezentând de fapt un pact comisoriu de gradul IV.
Societatea reclamantă neîndeplinindu-şi obligaţia de plată a chiriei, a operat de drept rezilierea contractului de închiriere şi în consecinţă proprietara imobilului a încheiat în mod legal noul contract de comodat.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 122/ A-C din 1 noiembrie 2005 a admis ca fondat apelul declarat de SC A. SRL, împotriva sentinţei nr. 258 din 28 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Oradea-Bihor pe care a modificat-o în întregime în sensul că a admis acţiunea reclamantei SC A. SRL formulată, împotriva pârâţilor V.F. şi G.O. A fost obligată pârâta V.F. să pună la dispoziţia reclamantei spaţiul situat în Oradea, conform contractului de închiriere încheiat între părţi la data de 12 iulie 2004. S-a mai dispus reintegrarea reclamantei în spaţiul închiriat. De asemenea a fost constatată nulitatea absolută a contractului de comodat încheiat la data de 1 septembrie 2004 între pârâta V.F. şi pârâtul G.O. având ca obiect acelaşi imobil. Au fost obligaţi în solidar intimaţii la plata sumei de 530 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanţe în favoarea apelantei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a stabilit în principal că sunt fondate criticile apelantei referitoare la greşita interpretare a clauzei conform căreia întârzierea plăţii cu 15 zile atrage automat anularea contractului şi dreptul proprietarului de a evacua chiriaşul cu posibilitatea închirierii spaţiului altor persoane, deoarece ipoteza pactului comisoriu de gradul IV nu poate fi susţinută în raport cu prevederile art. 1020-1021 C. civ. Nu a rezultat că apelanta ar fi fost pusă în întârziere, mai mult aceasta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală privind plata chiriei, aşa cum rezultă din actele contabile ale societăţii, astfel că nu se poate reţine în sarcina sa o neexecutare culpabilă.
Notificarea datată 1 septembrie 2004 a fost trimisă reclamantei tocmai de administratorul său, care avea obligaţia să asigure plata la termen a chiriei. Prin această persoană împuternicită să facă plăţile lunare cu titlu de chirie în numele societăţii, se aduce la cunoştinţă apelantei că este noul locatar al spaţiului comercial. Astfel, convenţia dintre pârâtul de rangul II, fostul administrator al reclamantei G.O. şi proprietara imobilului V.F. are o cauză ilicită vizând fraudarea intereselor reclamantei.
Împotriva deciziei nr. 122/ A-C din 1 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ a promovat recurs pârâtul G.O., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectele că se impunea sancţiunea rezilierii de drept a contractului de închiriere pentru neplata la data de 15 august a chiriei aferente lunii august 2004, clauza stipulată de părţi are caracterul unui pact comisoriu de gradul IV care operează fără intervenţia instanţei şi fără nici o altă formalitate, în mod greşit s-a constatat plata chiriei, solicitându-se admiterea recursului, modificarea în întregime a deciziei recurate în sensul respingerii ca nefondat a apelului şi menţinerii sentinţei instanţei de fond, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G.O. pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că prin contractul încheiat la data de 12 iulie 2004, între V.F. în calitatea de proprietar şi SC A. SRL, contract sub semnătură privată, având ca obiect închirierea spaţiului cu destinaţie comercială situat în Oradea, părţile de comun acord, prin libera lor manifestare de voinţă, au stabilit perioada, cuantumul chiriei şi modalitatea ei de plată, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, precum şi sancţiunile care intervin în situaţia nerespectării clauzelor contractuale.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei rezultă că prin actul adiţional la actul constitutiv al SC A. SRL Oradea, autentificat sub nr. 1507 din 5 august 2004 la N.P.N.L.B. a fost numit în funcţia de administrator G.O. Ulterior, la data de 6 septembrie 2004 acesta a înaintat o notificare către asociatul unic al SC A. SRL prin care îi aduce la cunoştinţă că există un nou contract pentru acelaşi spaţiu avându-l ca titular pe G.O.
Relevanţă juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o au notificările din 7 iulie 2004 şi 1 septembrie 2004, prin care asociatul unic al SC A. SRL, numitul D.L.F. face oferta de plată, prin intermediul B.E.J. B.I. pentru plata chiriei corespunzătoare lunii septembrie a anului în curs, către proprietara V.F.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a dat o corectă interpretare clauzelor contractului de închiriere, constatând că nu există un pact comisoriu de gradul IV, iar părţile prin această clauză au prevăzut care sunt faptele şi împrejurările de natură să atragă nulitatea contractului, fără ca prin aceasta să fie înlăturat rolul instanţei în constatarea situaţiilor stabilite de părţi.
Contractul de comodat datat 1 septembrie 2004 încheiat între V.F. în calitatea de comodant şi G.O. în calitatea de comodotar, având ca obiect spaţiul în litigiu, raportat la actele analizate anterior are o cauză ilicită, astfel că în mod corect s-a dispus constatarea nulităţii absolute.
Pentru raţiunile juridice expuse, toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâtul G.O. urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate şi nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ. va fi menţinută Decizia nr. 122/ A-C din 1 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul G.O. împotriva deciziei nr. 122/ AC din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 788/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 820/2006. Comercial → |
|---|
