ICCJ. Decizia nr. 789/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.789/2006
Dosar nr. 33092/1/2004
Dosar vechi nr. 10985/2004
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 septembrie 2004, reclamanta SC K.I. SRL Bacău a chemat în judecată pârâtele SC V.C. SRL Bacău şi D.C. în calitate de asociat unic şi administrator al societăţii SC V.C. SRL Bacău, pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligate la plata sumei de 98.748.323 lei cu titlu de pretenţii şi să se recunoască un drept al retenţiei asupra spaţiului comercial situat în Bacău, până la achitarea integrală a sumei.
Prin sentinţa civilă nr. 1970 din 26 martie 2004 Judecătoria Bacău a admis în parte acţiunea reclamantei SC K.I. SRL Bacău şi a obligat pârâta SC V.C. SRL Bacău să plătească suma de 26.597.521 lei, cu dobânda legală comercială calculată începând cu 19 septembrie 2002 până la achitarea efectivă a sumei.
A dispus înfiinţarea unui drept de retenţie asupra spaţiului comercial situat în Bacău.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 336.521 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În temeiul contractului de credit din 19 septembrie 2000, reclamanta a împrumutat pârâtei suma de 108.990.023 lei, pentru achitarea redevenţelor la contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, încheiat de pârâtă cu SC A. SA Bacău.
Împrumutul urma a fi restituit în termen de 2 ani de zile, respectiv până la 19 septembrie 2002.
Potrivit raportului de expertiză, la data de 18 septembrie 2000 redevenţele rămase de achitat în contul contractului de leasing însumau 108.597.527 lei.
Din această sumă pe care societatea pârâtă o datora SC A. SA şi care a fost avansată de societatea reclamantă, potrivit chitanţelor depuse la dosar, societatea pârâtă a restituit reclamantei suma de 82.000.000 lei rămânând de achitat 26.597.527 lei, pentru care pârâta datorează dobânda legală începând cu data de 19 septembrie 2002.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel atât reclamanta cât şi pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 202 din 28 septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de apelanta pârâtă SC V.C. SRL, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1970 din 26 martie 2004 a Judecătoriei Bacău în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere privind dreptul de retenţie.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de apelanta – reclamantă SC K.I. SRL Bacău.
A obligat apelanta SC K.I. SRL să plătească apelantei SC V.C. SRL suma de 4.042.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a apreciat corect că atâta vreme cât SC K.I. SRL a făcut o plată pentru SC V.C. SRL este îndreptăţită la restituirea sumei.
Curtea de Apel a constatat însă că în mod eronat prima instanţă a admis dreptul de retenţie solicitat de reclamanta SC K.I. SRL câtă vreme, aşa cum a arătat reprezentantul acesteia, spaţiul comercial este folosit de SC V.C. SRL.
În ce priveşte apelul SC K.I. SRL, instanţa de apel a reţinut că nu este întemeiat, întrucât prima instanţă nu putea acorda dobânzile pentru întreaga sumă începând cu data de 19 septembrie 2000 odată ce o parte din aceasta a fost achitată.
De asemenea cheltuielile de judecată au fost acordate în mod corect, doar în limita pretenţiilor admise.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC K.I. SRL cât şi pârâta SC V.C. SRL Bacău.
Prin motivele de recurs, reclamanta SC K.I. SRL a arătat că în mod greşit nu s-au acordat dobânzile solicitate pentru întreaga sumă plătită către SC A. SA, respectiv 108.990.023 lei şi că prin admiterea apelului pârâtei, şi schimbarea în parte a sentinţei civile în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere privind dreptul de retenţie, instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut prin motivele de apel de către această pârâtă.
Totodată s-a arătat că nu au fost acordate integral cheltuielile de judecată efectuate.
În motivarea recursului, pârâta SC V.C. SRL a arătat că în mod greşit prin instanţă a avut în vedere contractul de împrumut, acesta fiind întocmit pro causa de reclamantă şi că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând motive contradictorii şi străine de natura pricinii.
S-au invocat şi motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinându-se în esenţă că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi dispoziţiile art. 1093 C. civ., art. 969 C. civ., art. 129 alin. (2) şi (4) C. proc. civ. art. 294 C. proc. civ. şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra expertizei contabile şi deciziei civile nr. 434/2003 a Curţii de Apel Bacău.
La termenul de astăzi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie, din oficiu, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., calificarea căii de atac ce se poate exercita împotriva sentinţei nr. 1970 din 26 martie 2004 a Judecătoriei Bacău în raport de obiectul acţiunii şi valoarea pretenţiilor deduse judecăţii şi de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă necompetenţa materială de a soluţiona cauza a Curţii de Apel Bacău.
În cauză, Curtea de Apel Bacău trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ. şi să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea litigiului este de 98.748.323 lei (sub 200.000.000 lei), iar potrivit normelor citare hotărârea dată în primă instanţă în acest caz nu este supusă apelului, şi pe cale de consecinţă să-şi verifice propria competenţă.
Procedând, dimpotrivă, la judecata căii de atac ca fiind apel, instanţa a încălcat atât dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., cât şi competenţa materială prevăzută de art. 2 C. proc. civ., raportat la art. 299 C. proc. civ., competenţa materială revenind tribunalului ca instanţă de recurs.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursurile sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va casa Decizia instanţei de apel şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente să soluţioneze calea de atac a recursului, conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ., respectiv Tribunalului Bacău ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC K.I. SRL Bacău şi pârâta SC V.C. SRL Bacău, împotriva deciziei civile nr. 202 din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău ca instanţă de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 790/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 788/2006. Comercial → |
|---|
