ICCJ. Decizia nr. 791/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.791/2006
Dosar nou nr. 3498/1/2005
Dosar vechi nr. 771/2005
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1014 din 5 februarie 2004 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, au fost respinse excepţiile invocate de pârâtă privind inadmisibilitatea acţiunii, prematuritatea ei şi lipsa calităţii procesuale a pârâţilor, iar pe fond a fost respinsă acţiunea reclamanţilor B.I., F.V.G.A. şi F.M., prin care solicitase în contradictoriu cu SC M. SA Constanţa, M.C. prin P. şi C.L.M.C. să se constate nulitatea procesului de privatizare a societăţii pârâte, în ceea ce priveşte imobilele din Constanţa, repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul revenirii celor două imobile în patrimoniul M.C. şi obligarea acesteia şi a C.L.M.C. să restituie reclamanţilor cele două imobile.
În esenţă, s-a reţinut că actele de privatizare a căror nulitate a fost invocată de către reclamanţi nu sunt supuse controlului jurisdicţional din perspectiva dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, deoarece aceste acte n-au vizat înstrăinarea celor două imobile ci înstrăinarea de acţiuni, care sunt fracţiuni din capitalul social care conferă titularilor anumite drepturi şi nu un drept de proprietate asupra activelor societăţii.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 369/ COM din 23 decembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut că acţiunea reclamanţilor, întemeiată – generic de dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, a fost precizată la 27 noiembrie 2002 în sensul că s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a actelor săvârşite de cadrul procesului de privatizate a SC M. SA, respectiv actele prin care cele două imobile au ajuns în proprietatea acesteia: hotărârea de completare a patrimoniului şi capitalului SC R.O. SA dar şi actul de vânzare – cumpărare acţiuni din 12 aprilie 1996.
Aceste acte însă nu privesc imobile, avute în vedere de dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, ci acţiuni, aşa încât respectivele acte nu intră sub incidenţa acestor dispoziţii legale.
Mai mult, s-a reţinut că reclamanţii au parcurs deja un alt ciclu procesual, sentinţa civilă nr. 203/2003 a Tribunalului Constanţa şi Decizia nr. 63/2003 a Curţii de Apel Constanţa, în care au fost analizate actele prin care cele două imobile au trecut în proprietatea pârâtei, aşa încât nejustificat apelanţii impută instanţei de fond restrângerea incidenţei dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Nemulţumiţi de această decizie reclamanţii au declarat recurs solicitând modificarea ei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 7 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în virtutea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. instanţele erau datoare să solicite pârâtei să-şi dovedească titlul de proprietate asupra celor două imobile şi să analizeze legalitatea acestui titlu, în virtutea principiului aflării adevărului.
De asemenea, instanţele au încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că nu au analizat actele incluse în procesul verbal de privatizare, respectiv Decizia nr. 124/1991 a Prefecturii Constanţa, actele constitutive ale SC M. SA şi actele de transformare a acestei societăţi comerciale.
Prin cea de-a doua critică recurenţii apreciază că din moment ce s-a reţinut că actele invocate de ea nu se încadrează în art. 46 din Legea nr. 10/2001, acţiunea lor ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă şi nu ca nefondată, aşa încât soluţia este contradictorie atât sub acest aspect cât şi prin faptul că se recunoaşte că prin actul de vânzare – cumpărare acţiuni nu se transferă proprietatea asupra imobilelor, ceea ce înseamnă că SC M. SA nu e proprietara lor.
Prin nota de concluzii depusă la termenul din 16 iunie 2005 intimata SC M. SA a solicitat respingerea recursului şi a depus ulterior copiile hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile dintre părţi, susţinând că recurenţii nu mai au interes în susţinerea acţiunii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica privind greşita interpretare şi aplicare a legii respectiv a dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) este nefondată deoarece, din actele dosarului, rezultă că părţile au fost asistate de apărători aleşi atât la fond, cât şi în apel, iar acestea şi-au administrat toate probele pe care le-au considerat necesare şi utile cauzei, suplimentate în apel prin luarea interogatoriului.
În mod eronat consideră recurenţii că instanţa nu a cerut probe, deoarece această obligaţie incumbă părţilor în conformitate cu art. 1169 C. civ., iar în speţă, din încheierea de la termenul din 11 noiembrie 2004 rezultă că apelanţii au solicitat doar interogatoriul pârâtei, probă admisă şi administrată în această fază procesuală.
Neîntemeiată este şi critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., deoarece instanţa s-a pronunţat asupra obiectului acţiunii, astfel cum a fost ea precizată.
De altfel, prin actele nou depuse în recurs de intimată, copiile hotărârilor judecătoreşti, rezultă că actele a căror necercetare o invocă în recurs reclamanţii, au format obiectul unor litigii în contencios administrativ (sentinţa nr. 98/1999 a Curţii de Apel Constanţa, Decizia nr. 3567/2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia contencios administrativ) ocazie cu care s-a statuat asupra legalităţii deciziei Prefecturii nr. 124/1991; în civil (sentinţa civilă nr. 7929/2000 a Judecătoriei Constanţa, Decizia civilă nr. 2384/2001 a Tribunalului Constanţa şi Decizia civilă nr. 485/2002 a Curţii de Apel Constanţa) privitoare la trecerea imobilelor în patrimoniul societăţii SC R.O. SA; Decizia civilă nr. 640/2004 a Curţii de Apel Constanţa prin care recurenţii de faţă au atacat vânzarea – cumpărarea acestor imobile, acţiune respinsă pentru lipsa calităţii lor procesuale.
De altfel, în recurs tot intimata a făcut dovada că cele două hotărâri civile reţinute de instanţa de apel au rămas irevocabile prin Decizia nr. 1348 din 22 februarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, decizie prin care a rămas irevocabilă soluţia de respingere a acţiunii reclamanţilor, recurenţii de faţă, în restituirea imobilelor, acţiunea formulată în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001.
În speţa de faţă, reclamanţii au invocat nulitatea absolută a actelor de privatizare, inclusiv a unui transfer în patrimoniul SC R.O. SA, societate pe care nu au acţionat-o în judecată, nefiind parte în proces, acte care, în mod temeinic şi legal instanţa de apel, cât şi cea de fond au reţinut, că nu privesc înstrăinarea celor două imobile, ci acţiuni, şi că nu se încadrează în actele pe care legiuitorul le-a avut în vedere în cele stipulate în art. 46 Legea nr. 10/2001.
Motivarea instanţei de apel, nu cuprinde elemente contradictorii sub acest aspect aşa încât neîntemeiat recurenţii invocă contradictorialitatea motivării.
În consecinţă, Curtea apreciază că recursul este nefondat urmând a-l respinge.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC M. SA, suma reprezentând onorariul avocatului ales, dovedit în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii F.M., F.V.G.A. şi B.I., împotriva deciziei civile nr. 369/ COM din 23 decembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenţii – reclamanţi la plata sumei de 8.000.000 lei ROL reprezentând cheltuieli de judecată către SC M. SA Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 801/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 790/2006. Comercial → |
|---|
