ICCJ. Decizia nr. 829/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.829/2006
Dosar nou nr. 16736/1/2005
Dosar vechi nr. 4111/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. 2440/2005, reclamanta SC Z. SRL Iaşi a chemat în judecată pârâta C.A.S. Iaşi pentru obligarea acesteia la plata sumei de 2.497.812.450 lei, din care 943.444.396 lei preţ produse, iar 861.044.167 lei penalităţi de întârziere, calculate până la 31 ianuarie 2005, precum şi la plata sumei de 660.441 lei /zi cu titlu de daune cominatorii începând cu 31 ianuarie 2005 şi până la plata efectivă a preţului şi a penalităţilor.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat faptul că are ca obiect de activitate comercializarea de produse farmaceutice, funcţionând ca lanţ de farmacii; că, în baza contractului încheiat la 3 ianuarie 2001, a furnizat pârâtei servicii farmaceutice, respectiv medicamente în regim compensat sau gratuit, conform normelor existente la acea dată; că, în anul 2002 a furnizat medicamente în sistem compensat şi gratuit în limita totală a plafonului convenit, a depus la sediul pârâtei documentele spre decontare dar că nu a primit plata prestaţiilor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C.A.S. Iaşi a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, motivat de faptul că, prin contractul de furnizări servicii farmaceutice, părţile au stabilit că litigiile ivite să fie soluţionate de C.T.A., care funcţionează în sediul C.N.A.S.
Tribunalul Iaşi, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 272 din 11 mai 2005 a respins acţiunea ca inadmisibilă, nefiind de competenţa instanţei soluţionarea cauzei.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, că prin contractul intervenit între părţi, privind furnizarea de produse farmaceutice, în art. 27 s-a prevăzut clauza potrivit căreia litigiile născute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului, sau alte pretenţii derivând din contract, se vor soluţiona pe cale amiabilă, iar în cazul că nu se vor concilia, competenţa revine C.T.A. Faţă de această clauză compromisorie, instanţele judecătoreşti nu au competenţa soluţionării litigiului.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială prin Decizia nr. 100 din 10 octombrie 2005, sentinţa Tribunalului Iaşi fiind desfiinţată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri, că în contractul încheiat de părţi din 3 ianuarie 2001 s-a prevăzut clauza compromisorie ca litigiile ce nu vor fi conciliate de părţi, să fie soluţionate de C.T.A.
Această comisie nu a fost înfiinţată, şi, ca urmare, clauza compromisorie nu este aplicabilă, situaţie în care soluţionarea litigiilor revine instanţelor judecătoreşti, astfel că greşit Tribunalul Iaşi a reţinut că nu are competenţa soluţionării cauzei.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs pârâta, C.A.S. Iaşi, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greşit instanţa a reţinut ineficienţa clauzei compromisorii, prin neînfiinţarea C.T.A., întrucât competenţa de soluţionare a fost preluată de Comisia Centrală de Arbitraj, înfiinţată conform regulamentului din 5 februarie 2004, astfel că este exclusă competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti.
Recursul este nefondat.
Clauza compromisorie prevăzută de părţi în contractul de furnizare de servicii farmaceutice, în sensul soluţionării eventualelor litigii neconciliate, de către C.T.A., este inaplicabilă întrucât acest organ arbitral nu a fost înfiinţat până la data sesizării instanţei, 15 martie 2005.
Susţinerea recurentei în sensul că în lipsa C.T.A., clauza compromisorie trebuia interpretată în sensul că litigiul urma să fie soluţionat de Comisia Centrală de Arbitraj, nu poate fi primită.
Aceasta întrucât convenţia părţilor a intervenit în 2001, la încheierea contractului de furnizare de servicii, iar Comisia Centrală de Arbitraj a fost înfiinţată prin regulamentul din 5 februarie 2004, deci nu se poate reţine că acest organ a preluat competenţele C.T.A.
De altfel, din cuprinsul regulamentului menţionat rezultă că înfiinţarea acestui organ arbitral, ca instituţie permanentă, are ca scop organizarea soluţionării prin arbitraj a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Rezultă că litigiile izvorâte din contracte de furnizări de medicamente, ca cel în litigiu, nu sunt cuprinse în această reglementare.
În art. 2 alin. (1) din regulament, se prevede că Comisia Centrală de Arbitraj are ca scop organizarea soluţionării prin arbitraj a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurare de sănătate.
Aşa fiind, reţinând neaplicarea clauzei compromisorii, întrucât indică un organ arbitral care nu a fost înfiinţat, şi, având în vedere că această clauză nu a fost modificată de părţi ulterior, prin investirea uneia sau mai multor persoane cu soluţionarea cauzei, conform art. 3401 C. proc. civ., soluţionarea litigiului este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Ca urmare, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.A.S. Iaşi, împotriva deciziei nr. 100 din 10 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 841/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 815/2006. Comercial → |
|---|
