ICCJ. Decizia nr. 841/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.841/2006
Dosar nou nr. 11738/1/2005
Dosar vechi nr. 2839/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A. SA Găieşti, a chemat în judecată pe pârâta S.N. I.P. SA Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 277.374 dolari S.U.A. cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin vânzarea unui vaccin, contra bronşitei infecţioase care nu şi-a produs efectele.
Tribunalul Bucureşti, investit prin declinarea competenţei de către Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa comercială nr. 9167 din 1 noiembrie 2004 a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 205.089 dolari S.U.A. în lei la data plăţii, despăgubiri şi la 116.417.059 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă, că pârâta în calitate de producător şi vânzător al vaccinului a livrat reclamantei 170.000 doze pentru imunizarea efectivelor de pui tineret, iar urmare a administrării acestuia 57.526 capete de pui au decedat, întrucât producătorul nu a întocmit corect cumpărătorul, asupra modului de administrare iar pe de altă parte, ruperea lanţului frigorific şi administrarea de către alte persoane decât cadre medicale pot fi cauza ineficienţei.
Apelurile declarate de părţi, au fost respinse, prin Decizia comercială nr. 358 din 25 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa de apel a considerat culpa comună în desfăşurarea raporturilor dintre vânzător şi cumpărător; primul, prin emiterea instrucţiunilor de folosire neconforme instrucţiunilor organului de stat care supraveghează această activitate; iar al doilea, prin întreruperea lanţului frigorific atât la transport cât şi la depozitare dar şi prin administrare de către alte persoane decât medicul veterinar a vaccinului.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenta susţine că hotărârea pronunţată cu cuprinde motivele pe care se sprijină, argumentele privind dovedirea raportului de cauzalitate fiind susţinute de aşa zisa recunoaştere a culpei vânzătorului, este lipsită de temei legal, singura faptă a cumpărătorului fiind de natură a distruge vaccinul, prin ruperea lanţului frigorific.
Lipsa menţiunii din prospectul însoţitor a triplei vaccinări nu era necesară întrucât documentaţia de omologare avea în vedere aspecte generale; prospectul prevedea administrarea pentru o categorie de vârstă, cu o anumită diluţie şi păstrarea în anumite condiţii de temperatură, prevederi nerespectate de cumpărător.
În subsidiar recurenta a susţinut acordarea cel mult a prejudiciului efectiv suferit.
Motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu a mai fost susţinut pe considerentul aplicării imediate a noilor norme procedurale.
Recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce se vor expune:
Prin contractul din 11 iunie 1999 părţile au convenit la vânzarea cumpărarea produselor biologice şi medicamentoase, cu livrare franco depozit vânzător (pct. I şi II din contract), ambalate şi însoţite de instrucţiuni de folosire, cu obligaţie cumpărătorului de a respecta condiţiile de păstrare pentru menţinerea calităţii produselor.
Modul de administrare era inclus în instrucţiunile de folosire şi cuprinde dozajul, diluţia, vârsta puilor de găină la care se administrează dar şi contraindicaţiile şi modul de conservare.
Susţinerea potrivit căreia culpa pârâtei consta în instrucţiunile de folosire greşit comunicate nu este dovedită.
În condiţiile în care Comisia de avizare a produselor de uz veterinar recomanda între 1 şi 3 vaccinări, iar instrucţiunile emise de pârâtă stabileau cu exactitate administrarea vaccinului la puii sănătoşi cu vârstă de 2 – 3 săptămâni, cu diluţia în apă rece neclorinată, cu recomandările adaosului de lapte praf, însetării timp de două ore înainte de vaccin şi interdicţia administrării altor medicamente timp de 72 ore (48 înainte şi 24 după vaccinare), raportul cauzal, în privinţa culpei pârâtei nu a fost dovedit.
De altfel raportul de expertiză tehnică susţine culpa reclamantei care a administrat vaccinul puilor de găină cu vârstă mai mică de 14 zile, gradul de anticorpi materni la acea vârstă fiind mai ridicat, nu a realizat o diluaţie corespunzătoare şi un dozaj complet şi a întrerupt lanţul frigorific, prin transportul şi depozitarea în alte condiţii decât cele prevăzute pentru conservare.
Pe de altă parte, rezultatul obţinut în alte 7 unităţi şi centre avicole din care s-a obţinut un raport de credibilitate de 97,5 % în condiţiile administrării vaccinului conform instrucţiunilor de către un medic veterinar, nu pot explica o culpă a pârâtei în raportul născut între părţi.
Interpretând greşit raportul cauzal în producerea prejudiciului reclamantei; instanţele de fond au pronunţat soluţii netemeinice.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 358 din 25 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pe care o va modifica în parte în sensul admiterii apelului pârâtei declarat împotriva sentinţei nr. 9167 din 1 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti schimbării în tot a sentinţei şi respingerii acţiunii.
În privinţa cererii de întoarcere a executării, faţă de dispoziţiile art. 4042 C. proc. civ., instanţa judecătorească ce a desfiinţat titlul va dispune prin aceeaşi hotărâre şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.
Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererea de întoarcere a executării, repunând părţile în situaţia anterioară acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.N. I.P. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 358 din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Admite apelul pârâtei declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 9167 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o schimbă în tot şi pe fond respinge acţiunea.
Admite cererea de întoarcere a executării sentinţei comerciale nr. 9167 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 843/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 829/2006. Comercial → |
|---|
