ICCJ. Decizia nr. 817/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.817/2006
Dosar nou nr. 8372/1/2005
Dosar vechi nr. 1996/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 noiembrie 2003, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis cererea petentei SC L.R. SA Bucureşti şi a dispus investirea cu formulă executorie a cecului barat emis de SC P.E.W. SRL Bucureşti la 15 septembrie 2003, în valoare de 7.793.630.800 lei.
Împotriva acestei hotărâri, SC P.E.W. SRL Bucureşti a declarat recurs, susţinând că investirea cu formulă executorie este nelegală, întrucât cecul este nul.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 619 din 25 octombrie 2004 a calificat calea de atac drept apel şi, în temeiul art. 3 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acea dată, urmare modificărilor cu OG nr. 58 din 25 iunie 2003, potrivit cărora curţile de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 249 din 29 martie 2005 a reţinut că legea aplicabilă este Legea nr. 59/1934 asupra cecului.
Potrivit art. 53 alin. (3) din această lege, hotărârea de investire cu formulă executorie nu este supusă apelului. Ca urmare, greşit Tribunalul a declinat soluţionarea cauzei în favoarea curţii de apel.
S-a apreciat că tot potrivit legii speciale, calea de atac este opoziţia la executare, în cadrul căreia se pot examina respectarea condiţiilor de legalitate a titlului.
Alin. (2) al art. 54 din lege, prevede că opoziţia se introduce la instanţa care a investit cecul, astfel că, prin Decizia nr. 249 din 29 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti.
Împotriva acestei ultime hotărâri, SC P.E.W. SRL Bucureşti a declarat recurs, susţinând că, în adevăr, art. 53 din Legea nr. 59/1934 prevede că hotărârea de investire cu formulă executorie nu este supusă apelului, dar calea de atac este recursul, acţiunea fiind greşit calificată drept opoziţie la executare.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele motive:
Critica recurentei în sensul că declinarea competenţei este nelegală, întrucât hotărârea de investire cu formulă executorie a cecului este supusă recursului, de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, este nefondată.
Dispoziţiile speciale ale Legii nr. 59/1934, în art. 53 alin. (2) şi (3) prevăd că instanţa competentă pentru investirea cecului este judecătoria, iar hotărârea de investire nu este supusă apelului.
O reglementare similară cuprinde şi dispoziţiile dreptului comun, art. 3733 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, încheierea de admitere a cererii de investire cu formulă executorie a hotărârilor judecătoreşti, nu este supusă nici unei căi de atac.
Ca urmare, cererea petentei prin care se susţine nulitatea titlului întemeiat a fost declinată la Judecătoria care a investit titlul. Judecătoria urmează să decidă dacă cererea calificată drept opoziţie se încadrează în prevederile art. 54 din Legea nr. 59/1934.
Aşa fiind, criticile fiind nefondate recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea SC P.E.W. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 249 din 29 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosar nr. 2610/2004, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 818/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 816/2006. Comercial → |
|---|
