ICCJ. Decizia nr. 822/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.822/2006
Dosar nr. 10775/1/2005
Dosar vechi nr. 2598/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii M.I., M.A.N. şi D.M.C. şi SC E. SA Curtea de Argeş, au chemat în judecată pe pârâtul B.S., solicitând obligarea acestuia să execute obligaţiile asumate prin contractul de administrare şi să fie obligat la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit.
Tribunalul Comercial Argeş, prin sentinţa nr. 51/ C din 21 ianuarie 2005, a respins acţiunea reclamanţilor considerând că nu s-au îndeplinit condiţiile cerute de art. 150 din legea nr. 31/1990, privind aprobarea de către A.G.A. a hotărârii de a promova acţiunea în răspunderea administratorului.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 48/ AC din 6 aprilie 2005, a constatat nul apelul reclamantei SC E. SA şi a respins ca nefondate apelurile celorlalţi reclamanţi, obligându-i pe aceştia din urmă la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că tribunalul era obligat să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi judicios a analizat contractul încheiat cu pârâtul ca fiind de natură comercială, căruia i se aplică reglementările speciale.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanţii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenţii susţin că în mod greşit instanţele de fond nu au analizat convenţia părţilor în temeiul art. 969 C. civ.; deşi pârâtul a primit drepturile corelative obligaţiei de a aduce un profit de 3 miliarde lei; nu şi-a îndeplinit îndatorirea contractuală, mai mult, aducând o pierdere de 21.994.727.000 lei societăţii comerciale.
Interesul acţiunii a fost dovedit iar calitatea recurenţilor de succesori ai A.P.A.S., de asemenea dovedită.
În privinţa hotărârii A.G.A. de a acţiona împotriva administratorului, aceasta s-a realizat la 25 martie 2001.
Pe de altă parte, recurenţii mai susţin că aveau calitate procesuală, determinată de calitatea lor de creditori ai societăţii comerciale pe care pârâtul a adus-o în stare de faliment.
Recursul declamat de SC E. SA va fi declarat nul, iar recursul reclamanţilor respins ca nefondat, pentru considerentele ce se vor expune.
Dispoziţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc sancţiunea nulităţii cererii care nu cuprinde numele părţilor, obiectul cererii sau semnătura.
Cererea de recurs nu numai că nu cuprinde semnătura şi sigiliul societăţii comerciale, dar prin adresa din 26 octombrie 2005 aceasta îşi manifestă expres voinţa de a nu-şi însuşi şi semna declaraţia de recurs.
În privinţa izvorului răspunderii administratorului SC E. SA, este de netăgăduit că acesta este contractul de administrare. Dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun, determină însă un alt temei juridic decât acela prevăzut de codul civil.
Dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 31/1990 modificată (corespunzătoare art. 150 din vechea formă a legii) prevăd că acţiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor sau creditorilor financiari şi directorilor aparţine adunării generale care va decide cu majoritate de voturi.
Alin. (4) al normei citate stabileşte şi încetarea de drept a mandatului administratorului şi înlocuirea sa, dacă adunarea decide să pornească acţiunea în răspundere.
Condiţiile prevăzute de textele susmenţionate nu au fost îndeplinite. Mai mult, prin hotărârea A.G.A. din 24 martie 2001 a fost respinsă propunerea acţiunii în răspunderea administratorului (art. 10, dosarul de fond).
Astfel, condiţia esenţială pentru promovarea acţiunii în răspundere nu a fost îndeplinită, iar calea unei răspunderi alternative (civile) este închisă reclamanţilor, indiferent dacă administratorul şi-a îndeplinit sau nu obligaţiile din contractul de administrare.
Pe de altă parte, interesul reclamanţilor este necontestat însă acţiunea nu putea fi pornită în lipsa unei hotărâri A.G.A. definitive; după cum acţiunea creditorilor societăţii este admisibilă numai în condiţiile în care societatea comercială este în procedura reorganizării judiciare sau a falimentului.
Analizând judicios condiţiile şi natura juridică specifică răspunderii administratorului unei societăţi comerciale pe acţiuni, instanţele de fond au pronunţat hotărâri legale, care vor fi menţinute prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat împotriva deciziei nr. 48/ AC din 6 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.I., M.A.N. şi D.M.C., împotriva deciziei nr. 48/A/C din 6 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Declară nul recursul declarat de SC E. SA Curtea de Argeş împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 821/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1672/2006. Comercial → |
|---|
