ICCJ. Decizia nr. 821/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.821/2006
Dosar nr. 10482/1/2005
Dosar vechi nr. 2525/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. 337 din 10 februarie 2004, reclamantul G.R.C. a chemat în judecată pe pârâţii A.S.A.T. Zăneşti, judeţul Neamţ şi M.A.P.A.M., pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de privatizare prin vânzarea de acţiuni din 12 decembrie 2000, încheiat între pârâte.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la reducerea capitalului său social cu suma de 20.288.732 lei, reprezentând valoarea a două imobile construcţii care figurează în lista mijloacelor fixe.
Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1109/ E din 8 iulie 2004 a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive ridicate de pârâtele M.A.P.D.R. şi A.D.S.
Acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că pârâtele au calitate procesuală pasivă, întrucât răspund de eventualele erori în stabilirea şi evaluarea capitalului social al societăţii privatizate SC A. SA.
În ce priveşte cererea pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, s-a reţinut a fi neîntemeiată, încheierea acestuia făcându-se cu respectarea OUG nr. 88/1997 şi Legea nr. 99/1999, iar legea ulterioară nr. 1/2000, nu este aplicabilă.
Apelul reclamantului împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 29 din 5 aprilie 2005, instanţa reţinând că contractul de privatizare s-a încheiat cu bună credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamantul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând o aplicare greşită a dispoziţiilor legale şi anume:
- greşit a fost înlăturată aplicarea în speţă a Legii nr. 1/2000, intrată în vigoare la 12 ianuarie 2000, pe motiv că este ulterioară contractului de privatizare.
În realitate, contractul de vânzare-cumpărare acţiuni s-a încheiat la 8 decembrie 2000, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, care prin art. 31 prevede retrocedarea construcţiilor aparţinând exploatărilor agricole;
- greşit s-a reţinut respectarea art. 46 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001, care prevede valabilitatea actelor juridice în cadrul procesului de privatizare, numai dacă au fost încheiate cu respectarea legii în vigoare la data înstrăinării, ori, în speţă, nu s-a respectat Legea nr. 1/2000;
- greşit s-a inclus în acţiunile supuse privatizării, imobilele cu nr. inventar 103, în valoare de 268.117 (clădire de locuit) şi nr. 105, în valoare de 20.020.615 lei (dormitor comun) şi, ca urmare, vânzarea acestora fiind nulă, urmează ca, SC A. SA să reducă corespunzător capitalul social.
Recursul este întemeiat.
Nu se contestă de către intimate, că în contractul de privatizare, de vânzare-cumpărare de acţiuni din 21 decembrie 2000, încheiat de M.A.A., ca vânzător şi A.S.A.T. Zăneşti, cumpărător, s-au cuprins şi acţiunile reprezentând construcţiile anexe, clădire de locuit cu număr de inventar 103 şi dormitor comun cu număr de inventar 105, din procesul verbal din 7 martie 1949, comuna Zăneşti.
Reclamantul a revendicat aceste imobile conform notificării din 22 iunie 2001 către SC A. SA şi anterior către P.C.Z. din 7 martie 2000.
Reţinerile instanţelor de fond şi apel, în sensul că cererea de restituire a intervenit după încheierea contractului de privatizare, din 21 decembrie 2000 şi că înstrăinarea acţiunilor statului s-a făcut cu respectarea legislaţiei în vigoare la data încheierii actului, şi anume OUG nr. 88/1997 şi Legea nr. 99/1999 şi că dreptul reclamantului s-a născut prin Legea ulterioară, nr. 10/2001, sunt criticabile.
Legea nr. 1/2000, intrată în vigoare la 12 ianuarie 2000, anterior contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 21 decembrie 2000, prevede în art. 31 alin. (1) următoarele: „Construcţiile de orice fel, aparţinând exploataţiilor agricole şi care au fost trecute în proprietatea statului prin efectul decretul nr. 83/1949, pentru completarea unor dispoziţii din Legea nr. 187/1945, se restituie foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora".
Imobilele în litigiu fiind trecute în proprietatea statului abuziv, în temeiul actelor menţionate, cu încălcarea Constituţiei din 1948, a Codului civil, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, statul nu poate invoca dreptul de proprietate asupra acestora.
Ca urmare, greşit M.A. a cuprins în dosarul de privatizare, construcţiile cu nr. 103 din 105 şi a făcut menţiunea, contrar situaţiei reale, că nu au fost revendicate, în loc să le restituie proprietarilor.
Greşit instanţa de fond reţine respectarea legilor în vigoare, la data privatizării Legea nr. 1/2000.
Ca urmare nu-şi au aplicare prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, invocată de instanţă, ci art. 46 alin. (4).
Potrivit acestei dispoziţii legale „actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
Ori, la data înstrăinării prin contractul de vânzare cumpărare din 21 decembrie 2000, au fost încălcate prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, care impunea restituirea construcţiilor de orice fel, aparţinând exploataţiilor agricole, foştilor proprietari.
Ca urmare, recursul urmează să fie admis, Decizia atacată să fie modificată în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei tribunalului în sensul constatării nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni din 21 decembrie 2000 în ce priveşte vânzarea acţiunilor aferente construcţiilor (clădire de locuit şi dormitor comun) din procesul verbal din 7 martie 1949.
Cererea reclamantei pentru obligarea SC A. SA, la reducerea capitalului social cu suma de 20.288.732 lei, corespunzător imobilelor sus arătate greşit trecute în contractul de vânzare-cumpărare acţiuni este de respins, întrucât modificarea capitalului social, majorarea sau reducerea acestuia este de competenţa A.G.A., conform prevederilor Legii nr. 31/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G.R.C., împotriva deciziei nr. 29/ E din 5 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 1109 din 8 iulie 2004 a Tribunalului Neamţ, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite în parte acţiunea reclamantului.
Constată nulitatea parţială a contractului de privatizare din 12 decembrie 2000 pentru clădirile cu nr. de inventar 103 şi 105 din procesul verbal din 7 martie 1949.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 820/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 822/2006. Comercial → |
|---|
