ICCJ. Decizia nr. 842/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.842/2006
Dosar nou nr. 6098/1/2005
Dosar vechi nr. 1424/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamanta SC M.C. SRL a solicitat obligarea pârâţilor SC A. SA, sucursala Bihor, S.A.Z.E. – B.A.A.R., SC C. SA Bucureşti, B.G. şi SC D.A.T. SRL, în solidar, la plata sumei de 22.148 dolari S.U.A.; echivalent în lei la data plăţii, reprezentând contravaloarea autoturismului avariat în urma accidentului produs la data de 21 ianuarie 2001.
Motivându-şi acţiunea reclamanta arată că a încheiat cu pârâta SC A. SA, sucursala Bihor, contractul de asigurare facultativă din 27 martie 1998 având ca obiect asigurarea autoturismului achiziţionat în leasing de la SC D.A.T. SRL şi societatea de asigurări avea obligaţia să plătească despăgubiri în caz de avariere parţială sau totală.
Ca urmare a accidentului produs la 21 ianuarie 2001 autoturismul a fost distrus în proporţie de 90 % din culpa exclusivă a pârâtului B.G., care poseda asigurarea de răspundere civilă internaţională de tip carte verde.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr. 153 din 22 ianuarie 2004 a respins acţiunea ca prematur introdusă aplicând în cauză dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta şi pârâtele SC C. SA Bucureşti şi Z.E.
Reclamanta critică hotărârea susţinând că, în mod greşit s-a admis excepţia prematurităţii acţiunii deoarece a depus la dosar 4 dovezi prin care a somat pârâţii la plata despăgubirilor fiind îndeplinită procedura prealabilă a concilierii directe.
Pârâtele au criticat hotărârea pentru neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 23 din 1 martie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei şi a admis apelul pârâtelor. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtelor 46.000.000 lei cheltuieli de judecată şi au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că litigiul este supus dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., concilierea fiind obligatorie iar somaţia executorului judecătoresc nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 7201.
Referitor la apelul pârâtelor instanţa de apel a apreciat că în mod greşit nu s-au acordat cheltuielile de judecată integrală neobservându-se că au fost doi avocaţi.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motive ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că procedura de conciliere a fost făcută respectându-se dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că la data de 7 ianuarie 2003 s-a trimis prin executorul judecătoresc B.I. somaţie prin care se cer despăgubirile însă aceasta nu îndeplineşte cerinţele procedurii prealabile de conciliere prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Reclamanta a încercat să acopere după pronunţarea sentinţei de fond procedura concilierii directe depunând la data de 20 februarie 2004 o notificare din 9 februarie 2004 adresată pârâtului B.G. însă nu rezultă că acest act a fost expediat şi el nu priveşte pe toţi pârâţii, neputând fi reţinut că ar reprezenta îndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.
Aşadar, corect au reţinut instanţele că în cauză nu a fost realizată procedura concilierii directe, respingând acţiunea ca prematur introdusă şi nu se găsesc întemeiate motivele de recurs invocate de reclamantă.
Urmează a fi respins ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Oradea, împotriva deciziei nr. 23/ C din 1 martie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 846/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 828/2006. Comercial → |
|---|
