ICCJ. Decizia nr. 875/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.875/2006
Dosar nou nr. 10271/1/2005
Dosar vechi nr. 2472/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1545 pronunţată la 8 noiembrie 2004, în dosarul nr. 2582/2004, Tribunalul Vaslui, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. M. SA Bacău în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Vaslui, pentru anularea hotărârilor A.G.E.A. din 22 aprilie 2004.
Instanţa a reţinut, că hotărârile au fost luate cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 şi OG nr. 28/2002.
În raport de aceste acte normative, adunarea generală extraordinară a acţionarilor a delegat administratorului unic P.P., competenţa de a încheia contracte de credit şi de garanţie cât şi aceea de a dispune înfiinţarea sau desfiinţarea de sedii secundare.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate.
S-a invocat interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale pe care s-a fundamentat hotărârea instanţei de fond, care a statuat greşit că adunarea generală a acţionarilor din 22 aprilie 2004, a delegat legal o parte din atribuţiile proprii, specifice, administratorului unic.
Apelanta, susţine că procedând în acest mod adunarea generală a încălcat prevederile art. 115 din O.U. nr. 28/2002, în raport de care actele de dispoziţie privind activele societăţii nu pot fi încheiate de administrator decât numai cu aprobarea prealabilă a acestui organ de conducere.
A mai susţinut în acest context că s-au încălcat şi prevederile art. 143 din Legea nr. 31/1990.
Analizând hotărârea în raport de criticile formulate, prin Decizia nr. 8 din 7 aprilie 2005 instanţa a admis apelul, schimbând sentinţa, în sensul admiterii acţiunii şi a anulării H.A.G.E.A. din 22 aprilie 2004 luate la SC V. SA Vaslui.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că hotărârea este nelegală, fiind fundamentată pe interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 143 din Legea nr. 31/1990, art. 114 din Legea nr. 31/1990 şi art. 115 alin. (1) din O.U. nr. 28/2001.
S-a apreciat că încălcarea dispoziţiilor legale a constat în faptul că instanţa a menţinut greşit H.A.G.E.A., prin care i-a acordat administratorului unic, un mandat pentru încheierea unor raporturi juridice, care au ca obiect valori peste limita legală, aceea de 20 % din totalul activelor pe durata unui exerciţiu financiar, deşi această delegare de atribuţii nu era posibilă.
Instanţa a mai reţinut că în mod neîntemeiat s-a menţinut şi H.A.G.E.A., deşi aceasta a fost luată cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 114 din Legea nr. 31/1990, care prevăd expres ce atribuţii pot fi delegate către administratorul unic.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, indicând ca temei al cererii, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, în recurs se invocă interpretarea şi aplicarea eronată de către instanţa de apel, a prevederilor legale reţinute în considerentele deciziei, în raport de care în mod nefondat a admis apelul.
În concret se solicită a se constata că hotărârea este nelegală fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor prevăzute de art. 143 din Legea nr. 31/1990 şi art. 115 alin. (1) din OUG nr. 28/2002.
Critica este nefondată.
Aşa cum rezultă din lucrările cauzei şi cum corect a reţinut instanţa în calea devolutivă a apelului, prin H.A.G.E.A. din 22 aprilie 2004 s-au delegat administratorului unic, atribuţii care-i confereau în mod direct şi discreţionar, dreptul de a încheia acte de dispoziţie esenţiale, privind patrimoniul societăţii şi de a lua măsuri privind înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare privind SC V. SA, cu încălcarea dispoziţiilor art. 143 din Legea nr. 31/1990.
În mod corect instanţa de apel, prin prisma acestor dispoziţii legale a reţinut că administratorii pot încheia actele juridice menţionate, numai cu aprobarea prealabilă a adunării generale extraordinare a acţionarilor dată în condiţiile art. 115 din Legea nr. 31/1990.
Ori, în speţă prin delegarea dată administratorului, care nu era afectată de această condiţie, se transmiteau în sarcina acestuia atribuţii pe care nu le putea avea legal şi nici statutar, deoarece prin actul constitutiv aceste atribuţii revin consiliului de administraţie.
Cum dispoziţia cuprinsă în art. 143 are caracter de ordine publică, nici o derogare nu este permisă, şi deci nici derogările făcute administratorului unic de adunarea generală.
Este relevant de reţinut că SC V. SA Vaslui este o societate deţinută public, regimul ei fiind determinat atât de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 cât şi ale OG nr. 28/2002.
Conform textului prevăzut de art. 115 alin. (1) din O.U. nr. 28/2002 aşa cum ulterior a fost modificată şi completată prin Legea nr. 525/2002, actele juridice expres prevăzute, pot fi încheiate de către administratorii societăţilor sub două condiţii cumulative: valoarea acestora să nu depăşească pe durata unui exerciţiu financiar 20 % din totalul activelor imobilizate mai puţin creanţele şi să se realizeze numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor.
În atare situaţie urmează a se reţine că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziţii legale în raport de H.A.G.E.A.
Corect au fost interpretate şi aplicate după cum rezultă din considerentele deciziei şi prevederile art. 113 lit. c) din Legea nr. 31/1990, referitoare la înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare, atribuţii care nu se regăsesc în competenţa administratorului unic.
Ori, nelegal prin H.A.G.E.A. s-au delegat aceste atribuţii administratorului unic.
Aşa fiind, pentru aceste considerente şi în raport de faptul că din dezvoltarea criticilor formulate, nu a rezultat nici un motiv de ordine publică care să fi putut fi pus în discuţia părţilor, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC V. SA Vaslui, împotriva deciziei C.C. nr. 8 din 7 aprilie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 882/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 873/2006. Comercial → |
|---|
