ICCJ. Decizia nr. 873/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.873/2006
Dosar nou nr. 6683/1/2005
Dosar vechi nr. 1571/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 7635 din 28 noiembrie 2003 la Judecătoria Galaţi, reclamanta SC R.V.A. SA şi SC M.S.P.C.M.C. SRL Bucureşti în calitate de lichidatori judiciari ai SC B. SA au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Galaţi solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în C.P.
În motivarea cererii, reclamanta, a susţinut că, prin contractul din 28 decembrie 1999, pârâtei i-a fost închiriat spaţiul comercial în litigiu până la 31 decembrie 2010, cu o chirie de 50 dolari S.U.A. lunar fără T.V.A.
Cum pârâta nu a plătit chiria în baza art. 24 din Legea nr. 114/1996 şi art. 1429 C. civ. s-a solicitat evacuarea.
Prin sentinţa civilă nr. 670 din 6 februarie 2004, instanţa şi-a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Tribunalului Galaţi cauza fiind înregistrată sub nr. 659/COM/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin sentinţa civilă nr. 1035 din 12 iulie 2004, această instanţă a admis cererea, dispunând evacuarea pârâtei din spaţiul comercial în suprafaţă de 1032 situat în C.P., Judeţul Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, pârâta nu şi-a respectat obligaţia asumată prin contractul de închiriere, aceea de a achita lunar chiria de 50 dolari S.U.A., chiria restantă, fiind stabilită anterior, prin sentinţa civilă nr. 1938/2003 pronunţată de Tribunalul Galaţi în sumă de 128.997.742 lei vechi.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe, a introdus apel pârâta SC P. SA Galaţi, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În fapt apelanta a formulat următoarele critici:
- instanţa de fond nu a emis lunar facturi pentru chirie deşi acest lucru era prevăzut în contract, fapt ce a permis nejustificat calcularea de penalităţi de întârziere.
- reclamanta intimată nu a acordat utilităţile necesare pentru ca spaţiul comercial închiriat să poată fi folosit.
- instanţa a reţinut eronat că s-ar datora chiria solicitată.
- reclamanta intimată nu a respectat procedura de conciliere prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Analizând sentinţa prin prisma criticilor formulate, instanţa prin Decizia civilă nr. 16/ A din 21 februarie 2005 a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a admis întemeiat acţiunea, fiind dovedită neexecutarea de către apelanta pârâtă a obligaţiei de plată a chiriei, fapt pentru care s-a dispus legal evacuarea acesteia, la solicitarea lichidatorului judiciar, dat fiind faptul că împotriva intimatei reclamante s-a pornit procedura de lichidare judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995.
Faptul că, în spaţiu nu au existat utilităţile invocate, se datorează apelantei care şi-a asumat obligaţii de a achita contravaloarea apei, energiei electrice şi a serviciilor de salubritate, în baza unor contracte pe care una să le încheie cu prestatorii acestor servicii.
Instanţa a apreciat că faţă de obiectul acţiunii reclamanta nu avea obligaţia legală de a urma procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
În termen legal, împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În esenţă recurenta invocă interpretarea greşită dată de instanţă dispoziţiilor din contractul de închiriere inserate în art. 8, fapt ce a condus la reţinerea greşită a neplăţii chiriei, din culpa sa şi a obligaţiei sale de a asigura utilităţile necesare desfăşurării activităţii în spaţiul comercial.
Se invocă interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. şi a celor prevăzute de art. 51 din Legea nr. 64/1995.
Recursul este nefondat.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac, o cale de reformare prin prisma acestor atribute, instanţa nu poate analiza prima critică, deoarece aceasta vizează netemeinicia hotărârii.
Cum în cauza de faţă recursul declarat este o cale nedevolutivă, instanţa nu poate analiza starea de fapt invocată ca greşit reţinută.
În ceea ce priveşte cea de-a două critică, ea urmează a fi analizată prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ipoteza a doua.
Recurenta invocă nefondat aplicarea greşită a legii, referindu-se la dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 64/1995 şi art. 7201 C. proc. civ.
Aşa cum a statuat corect instanţa de apel, potrivit art. 51 din Legea nr. 64/1995, lichidatorul a fost abilitat legal, să introducă cererea de chemare în judecată, fiind la latitudinea acestuia modalitatea juridică aleasă pentru a menţine sau nu, raporturile locative privind spaţiul în litigiu.
Cum obiectul cererii de chemare în judecată a fost unul nepatrimonial, în mod judicios s-a respins critica privind nerealizarea concilierii prealabile, prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.
Cum în cauză, instanţa nu a reţinut motive de recurs de ordine publică, faţă de criticile invocate de recurentă şi, în raport de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA Galaţi, împotriva deciziei nr. 16/ A din 21 februarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 875/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 847/2006. Comercial → |
|---|
