ICCJ. Decizia nr. 928/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.928/2006
Dosar nou nr. 22026/1/2004
Dosar vechi nr. 6504/2004
Şedinţa publică din 7 martie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 12 aprilie 2004, reclamantele T.E. şi O.A. au chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA Braşov şi SC P.Ş.M. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea actului de înstrăinare a F.C.C. intervenit între C.L.C. sau alt organ şi SC B. SA Braşov şi anularea actului de vânzare cumpărare P.M. (F.C.C.) intervenit între SC B. SA Braşov şi SC P.Ş.M. SRL Ciumani şi restituirea în natură a F.C.C. cu obligarea pârâtei 1 la plata daunelor interese a câte 5.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că sunt moştenitoarele proprietarului tabular A.J.M. (identic cu A.I.) decedat în anul 1973.
În urma apariţiei Legii nr. 10/2001 au înaintat o notificare executorului judecătoresc din Oraşul Gheorgheni, pentru a fi transmisă C.L.C., solicitând măsuri reparatorii respectiv restituirea în natură a F.C.C. preluată în mod abuziv în anul 1948. Întrucât între timp F.C.C. respectiv P.M.C. a trecut în proprietatea SC P.Ş.M. SRL Ciumani de la SC B. SA Braşov a solicitat anularea tuturor actelor de înstrăinare şi în final restituirea în natură a F.C.C.
Pârâta 1, SC B. SA Braşov prin întâmpinarea depusă la dosar personal şi prin reprezentant în faţa instanţei a solicitat respingerea acţiunii reclamantelor invocând printre altele incompetenţa Judecătoriei Gheorghieni de a dispune restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv precum şi tardivitatea formulării cererii de anulare a contractului de înstrăinare în lumina prevederilor Legii nr. 10/2001.
Pârâta SC P.Ş.M. SRL Ciumani, prin reprezentant, a solicitat verbal în faţa instanţei respingerea acţiunii reclamantelor ca tardiv formulată.
Judecătoria Gheorghieni Judeţul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 419 din 14 mai 2002 a respins acţiunea reclamantelor T.E. şi O.A. amândouă reprezentate de mandatarul T.A., împotriva pârâtelor SC B. SA Braşov şi SC P.Ş.M. SRL Ciumanica tardiv formulată.
Prin Decizia civilă nr. 330 din 3 decembrie 2002, Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de reclamantele T.E. şi O.A., împotriva sentinţei civile nr. 419 din 14 mai 2002 a Judecătoriei Gheorghieni, sentinţă care în baza art. 297 C. proc. civ. a fost anulată şi s-a reţinut cauza spre soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Harghita.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea reclamantelor stabilind că aceasta nu s-a introdus în termenul de un an prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 46 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 8 februarie 2001.
Prin OUG nr. 109/2001, termenul de 6 luni prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 s-a prelungit cu 3 luni, iar prin OUG nr. 145/2001, cu încă 3 luni, respectiv până la data de 14 august 2002, astfel că acţiunea reclamantelor s-a introdus în termen legal, nefiind tardivă.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Gheorghieni, tribunalul a constatat că cererea reclamantelor, în sensul anulării actelor de înstrăinare intervenite între SC B. SA Braşov şi SC P.Ş.M. SRL Ciumani cu privire la imobilul revendicat, având în vedere calitatea de comerciant ale celor două pârâte, potrivit art. 4 şi art. 56 C. com., raportat la art. 2 pct. 1 C. proc. civ. (în vigoare la data pronunţării hotărârii) au caracter comercial, astfel instanţa competentă în a soluţiona această cerere este Tribunalul Harghita.
Apelul a fost admis în baza art. 297 C. proc. civ., având în vedere că instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată fără a intra în judecarea fondului şi astfel sentinţa atacată a fost anulată, iar cauza a fost reţinută spre soluţionare în primă instanţă de Tribunalul Harghita fixându-se termen de judecată cu citarea părţilor la data de 14 ianuarie 2003.
Reclamantele au invocat nulitatea absolută a actelor de înstrăinare relevând faptul că proprietarul fabricii de cherestea, autorul lor, A.J.M. a fost deposedat de S.R., fără titlu, iar prevederile Legii nr. 10/2001 au recunoscut caracterul abuziv al deposedării. Cum proprietarul adevărat a fost deposedat fără titlu, se consideră că acesta niciodată nu şi-a pierdut dreptul de proprietate. Înstrăinările efectuate de stat prin persoana juridică care avea un drept de administrare, raportat la prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001 sunt lovite de nulitate absolută, fără ca vânzătorul sau cumpărătorul să poată invoca buna credinţă a încheierii actului şi fără a se putea prevala de prevederile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În şedinţa publică din 4 noiembrie 2003, cu ocazia judecării în fond a cauzei reclamantele au renunţat la capătul de cerere referitor la restituirea în natură a imobilului în litigiu prin declaraţiile autentificate în faţa notarului public.
Pârâta SC B. SA prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii reclamantelor ca nefondată şi nelegală, arătând că aceste clădiri au aparţinut societăţii lor fiind preluate de fostul I.F.E.T. Gheorghieni, în baza Legii nr. 15/1990.
Potrivit acestui act normativ fostul I.F.E.T. Braşov s-a transformat în R.A.V.B. societate pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, în componenţa căreia intră mai multe sucursale printre care şi cea din Gheorghieni în a cărei patrimoniu se află activul în litigiu.
Acest activ, în urma vânzării prin licitaţie publică a fost adjudecat de SC P.Ş.M. SRL, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 46 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 SC P.Ş.M. SRL prin întâmpinare şi cerere reconvenţională a solicitat respingerea acţiunii arătând că vânzarea la licitaţie prin care a devenit proprietara imobilului s-a făcut cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în materie existente la acea dată, iar raportat la art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 majorările reparatorii se stabilesc prin echivalent în situaţia în care imobilul a fost transformat în asemenea măsură încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat de stat.
În ceea ce priveşte cerere reconvenţională pârâta a solicitat, în situaţia în care acţiunea reclamantelor va fi admisă, acestea să fie obligate la plata contravalorii tuturor investiţiilor efectuate de societate la cele două construcţii precum şi contravaloarea depozitului de rumeguş şi a depozitului de cherestea.
Pârâta – reclamantă reconvenţională a mai solicitat ca până la achitarea contravalorii acestor investiţii, să se recunoască în favoarea ei un drept de retenţie asupra construcţiilor revendicate.
Tribunalul Harghita Miercurea Ciuc prin sentinţa civilă nr. 1753 din 11 noiembrie 2003 a admis acţiunea civilă formulată de reclamantele T.E. şi O.A., împotriva pârâtelor SC B. SA Braşov şi SC P.Ş.M. SRL Ciumani.
A constatat nulitatea absolută a procesului verbal şi a anexelor aferente încheiat la 15, 16 şi 17 iunie 1948 de M.I., privind trecerea în proprietatea statului a imobilului F.C.C. înscris în cartea funciară a localităţii Ciumani, proprietatea defunctului A.I. a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de 6 iunie 1997 intervenit între pârâtele SC B. SA Braşov şi SC P.Ş.M. SRL Ciumani, în baza procesului verbal de adjudecare a licitaţiei din 3 iunie 1997.
A dispus restabilirea situaţiei anterioare în cartea funciară.
A respins cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă reconvenţional SC P.Ş.M. SRL Ciumani.
A luat act de renunţare la judecată a reclamantelor cu privire la capătul de cerere referitor la restituirea în natură a F.C.C.
A obligat pârâtele la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantele sunt moştenitoarele fostului proprietar al imobilului înscris în cartea funciară a localităţii Ciumani, respectiv defunctul A.I. Acest imobil a fost preluat abuziv, fără titlu de la autorul reclamantelor fapt ce rezultă din procesul verbal aflat la dosarul nr. 558/2001. Rezultă că proprietarul adevărat nu şi-a pierdut calitatea de proprietar în tot acest timp, în cauză fiind incidente prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Apelurile declarate de pârâtele SC B. SA Braşov şi SC P.Ş.M. SRL Ciumani, împotriva acestei hotărâri au fost respinse ca nefondat apelul declarat de pârâta SC B. SA Braşov şi ca tardiv formulat apelul declarat de pârâta SC P.Ş.M. SRL Ciumani.
A obligat pârâtul la 2.500.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 58/ A din 25 martie 2004.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut că:
În speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul în discuţie F.C.C., înscris în C.F. Ciumani, nu a ieşit niciodată din patrimoniul defunctului A.I., tatăl reclamantelor T.E. şi O.A. Curtea Supremă de Justiţie (actualmente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) a statuat prin Decizia nr. 232/2003 că decretul nr. 218/1960 trebuie considerat neconstituţional în raport de prevederile Constituţiei României din anul 1952 şi respectiv 1965.
În această situaţie, în speţă, preluarea imobilului arătat mai sus a fost una fără titlu valabil. În aceste condiţii pârâtul SC B. SA Braşov a exercitat dreptul său de administrare asupra acestui imobil fără a exista vreun temei legal în acest sens astfel că nu se poate prevala de prevederile art. 46 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiţii, dacă imobilul în discuţie nu a ieşit niciodată din patrimoniul defunctului A.I. rezultă în mod evident că toate actele juridice încheiate ulterior cu privire la acest imobil sunt lovite de nulitate absolută potrivit principiului qvot nullum est nullum efectum producit. Pe de altă parte, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că cei doi pârâţi au fost de rea credinţă trebuind să ştie că bunul aparţine altuia astfel că încheierea unei vânzări în astfel de condiţii este nulă absolut pentru cauză ilicită sau imorală.
Atâta vreme cât nici vânzătorul şi nici cumpărătorul nu au procedat cu bună credinţă, ei nu se pot prevala de dispoziţiile art. 46 alin. (3) din Lege nr. 10/2001.
Apelul declarat de SC P.Ş.M. SRL Ciumani a fost înregistrat la Tribunalul Harghita la data de 7 ianuarie 2004 (dosar apel) în condiţiile în care sentinţa atacată a fost comunicată la data de 19 decembrie 2003 (dosar fond). În aceste condiţii procedând la verificarea respectării termenului de promovare a căii de atac prevăzut de art. 284 C. proc. civ., respectiv, 15 zile de la comunicarea hotărârii s-a constatat că apelul s-a formulat cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie deoarece ultima zi de declarare a acestei căi de atac era cea de 5 ianuarie 2004, dată la care s-a prorogat termenul de apel, atât vreme cât 5 ianuarie 2004 a fost prima zi lucrătoare din an. În condiţiile în care apelul pârâtei a fost depăşit, apelul fiind tardiv formulat.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat pârâta SC B. SA Braşov criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că în mod greşit atât tribunalul cât şi Curtea de Apel au reţinut în mod greşit că în speţă vânzătorul şi cumpărătorul au fost de rea credinţă. La data încheierii contractului, apariţia Legii nr. 10/2001 nu era iminentă aşa încât vânzătorul şi cumpărătorul nu puteau să prevadă apariţia unei legi reparatorii. Pe de altă parte potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în procesul de privatizare, având ca obiect imobile ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
În consecinţă, în temeiul art. 3041 şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pârâta SC B. SA Braşov a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei atacate şi respingerea acţiunii formulate de reclamantele T.E. şi O.A.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece imobilul în discuţie, respectiv F.C.C. înscris în C.F. Ciumani nu a ieşit niciodată din patrimoniul defunctului A.I., tatăl reclamantelor T.E. şi O.A.
- Preluarea imobilului arătat mai sus a fost una fără titlu valabil şi în aceste condiţii pârâta SC B. SA Braşov a exercitat dreptul său de administrare asupra acestui imobil fără a exista vreun temei legal în acest sens, astfel că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 46 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
Dacă imobilul în discuţie nu a ieşit niciodată din patrimoniul defunctului A.I. rezultă că în mod evident toate actele juridice încheiate ulterior cu privire la imobil sunt lovite de nulitate absolută.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că cei doi pârâţi au fost de rea credinţă deoarece trebuiau să ştie că bunul aparţine altcuiva astfel că încheierea unei vânzări în aceste condiţii este nulă absolută pentru cauză ilicită şi imorală.
Atâta vreme cât nici vânzătorul şi nici cumpărătorul nu au procedat cu bună credinţă ei nu se pot prevala de dispoziţiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de fond şi instanţa de apel în mod corect au interpretat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză şi în consecinţă, Înalta Curte în baza art. 3121 alin. (1) va respinge recursul declarat de pârâta SC B. SA Braşov ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 58/ A din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 954/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 882/2006. Comercial → |
|---|
