ICCJ. Decizia nr. 954/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.954/2006
Dosar nr. 13959/1/2003
Dosar vechi nr. 3921/2003
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 decembrie 2003, SC F. SA Botoşani, prin lichidator SC E.T. SA Botoşani a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. a unor hotărâri considerate a fi potrivnice şi anume, a sentinţei nr. 119 din 25 iunie 2001, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ şi a sentinţei civile nr. 5516 din 16 decembrie 1998, dată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, aşa cum rezultă din actele dosarului.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 5516 din 16 decembrie 1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantei A.N.R.S. – U.T. Popeşti Leordeni, împotriva pârâtei SC F. SA Botoşani, prin această acţiune reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 1.012.872.618 lei, calculate începând cu data de 23 aprilie 1997 până la 31 mai 1998, în baza contractului din 2 februarie 1996.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 1446 din 7 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, iar recursul formulat de aceeaşi parte împotriva deciziei curţii de apel a fost respins, de asemenea ca nefondat, prin Decizia nr. 4445 din 18 noiembrie 2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 119 din 25 iunie 2001, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, urmare obiecţiunilor introduse la tribunal de creditoarea A.N.R.S. – U.T. Popeşti Leordeni, prin care aceasta a contestat raportul de studiu al lichidării SC F. SA Botoşani, precum şi planul de distribuire a sumelor, a respins ca nefondate obiecţiunile şi a admis în parte contestaţia de creanţă formulată de debitoarea SC F. SA Botoşani, stabilind drept creanţă în favoarea creditoarei suma de 1.532.740.132 lei achitată. Totodată, a anulat, ca netimbrat, capătul de cerere privind obligarea creditoarei la restituirea sumei de 1.000.337.064 lei către debitoare.
Recursul declarat de creditoarea A.N.R.S. – U.T. Popeşti Leordeni, împotriva sentinţei arătate mai sus a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 503 din 19 decembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Revizuienta susţine că raportând sentinţa nr. 5516/1998 a Tribunalului Bucureşti, menţinută prin Decizia civilă nr. 1446/2001 a Curţii de Apel Bucureşti şi prin Decizia nr. 4445/2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la sentinţa nr. 119/2001 a Tribunalului Botoşani, menţinută prin Decizia nr. 503/2001 a Curţii de Apel Suceava, rezultă că intimata A.N.R.S. – U.T. Popeşti Leordeni a încasat de la SC F. SA Botoşani o sumă necuvenită de 1.012.872.618 lei.
Drept urmare, revizuienta arată că există o vădită contradictorialitate între cele două hotărâri invocate, ca termeni în susţinerea revizuirii şi, pe cale de consecinţă, solicită admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, respectiv a sentinţei nr. 119/2001, menţinută prin Decizia nr. 503/2001, stabilind creanţa datorată intimatei la nivelul sumei de 519.867.897 lei.
Asupra cererii de revizuire, astfel formulată, se constată următoarele:
În şedinţa de astăzi, 8 martie 2006, instanţa a pus în discuţie, din oficiu părţii prezente, excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de soluţionare a cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunţate de tribunale şi reprezentantul intimatei a solicitat admiterea excepţiei.
Înalta Curte, examinând excepţia, constată că, întrucât cererea de revizuire se referă la sentinţa nr. 119/2001 a Tribunalului Botoşani şi la sentinţa nr. 5516/1998 a Tribunalului Bucureşti, devin aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, în această situaţie, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.
Astfel fiind, se reţine că excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială în soluţionarea prezentei cereri de revizuire este fondată şi va fi admisă, trimiţându-se cauza spre soluţionare instanţei legal competente, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială spre soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 966/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 928/2006. Comercial → |
|---|
