ICCJ. Decizia nr. 966/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.966/2006
Dosar nou nr. 16834/1/2005
Dosar vechi nr. 4143/2005
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa civilă nr. 637 din 8 iunie 2005, Tribunalul Maramureş a admis acţiunea reclamantului C.L.M.B.M. formulată împotriva pârâtelor SC M. SA Baia Mare şi SC C.M. SA Baia Mare, a constatat nulitatea absolută parţială a hotărârii A.G.E.A. din 27 noiembrie 2003 de la SC M. SA cu privire la includerea în patrimoniul supus divizării imobilului în natură cât şi cu privire la nulitatea aprobării divizării şi a proiectului de divizare având ca obiect transmiterea imobilului din Baia Mare, către pârâta SC C.M. SA.
S-a dispus radierea din C.F. Baia Mare a dreptului de proprietate al pârâtei SC C.M. SA Baia Mare şi restabilirea situaţiei anterioare în privinţa cărţii funciare.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie a pârâtei A.V.A.S. Bucureşti.
S-a reţinut că litigiul s-a datorat faptului că la intabularea dreptului s-a trecut greşit ca drept de proprietate în loc de drept de folosinţă gratuită pe o perioadă de 10 ani, iar contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nu este de natură să transmită proprietatea pentru imobile.
Apelul pârâtei SC M. SA Baia Mare a fost anulat ca insuficient timbrat prin Decizia civilă nr. 150 din 24 octombrie 2005, întrucât aceasta nu s-a conformat obligaţiei de a achita în contul corect taxa judiciară de timbru aplicându-se sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care susţine că a timbrat însă într-un cont greşit şi apoi a ajuns la instanţă la ora 9,45 datorită unui accident şi completul terminase dezbaterile.
Recurenta precizează că a depus chitanţa „după pronunţare" cauza nelăsându-se la a 2-a strigare.
Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente:
Înscrisul depus în instanţa de apel ca reprezentând chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru şi aflat la dosar apel poartă menţiunea că reprezintă plată proces verbal şi nicidecum taxă judiciară de timbru, iar chitanţa datată 24 octombrie 2005 a fost depusă după pronunţare, la ora 11,45.
Instanţa de apel nu a aplicat greşit legea timbrajului sancţionând lipsa de diligenţă a pârâtei ci se constată că aceasta a achitat taxa în aceeaşi zi şi nu a ajuns la timp la instanţă întârziind şi ca să plătească taxa în ultimul moment.
Nefăcându-se dovada achitării taxei judiciare de timbru la data strigării cauzei şi necerându-se strigarea mai la urmă, se constată că, în mod corect a aplicat instanţa de apel sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul pârâtei, negăsindu-se întemeiate criticile ce se pot încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 150 din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 988/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 954/2006. Comercial → |
|---|
