ICCJ. Decizia nr. 89/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 89/2006
Dosar nou nr. 3914/1/2005
Dosar vechi nr. 875/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 499 din 27 ianuarie 2005, pronunţată de secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intimata, reclamantă SC R. SA Predeal, a solicitat anularea deciziei atacate întrucât dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale.
Prin Decizia nr. 3611 din 14 iunie 2005, secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a admis contestaţia în anulare şi a anulat Decizia atacată, considerând că au fost încălcate prevederile art. 308 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că nu au fost comunicare intimatei motivele de recurs odată cu citarea acesteia şi nu i s-a acordat termen pentru pregătirea apărării, în condiţiile în care, după preschimbarea termenului de judecată, copia motivelor de recurs pentru comunicarea a fost înaintată instanţei la 22 noiembrie 2004, iar termenul stabilit pentru judecata recursului era 2 decembrie 2004.
Reluând judecata recursului, se constată că, reclamanta SC R. SA Predeal, a chemat în judecată pe pârâta SC C.I.I.E. SRL Bucureşti solicitând constatarea rezoluţiunii de drept a contractului de vânzare – cumpărare a vilei T. şi a terenului aferent în suprafaţă de 13.104,08 m.p. şi evacuarea pârâtei.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 3544/ C din 22 septembrie 2003, a admis acţiunea, a constatat rezoluţiunea de drept a contractului de vânzare – cumpărare, dispunând evacuarea pârâtei, pe care a obligat-o şi la 10.694.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile privind plata preţului vânzării stabilit printr-o expertiză tehnică activând pactul comisoriu convenit de părţi.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia 36/ Ap din 12 decembrie 2003, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa atacată, a constatat rezoluţiunea de drept a contractului de vânzare – cumpărare, a repus părţile în situaţia anterioară şi a evacuat pe pârâtă, obligând-o şi la 10.213.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanţa de apel a considerat culpabilă pârâta de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, constând în aceea că a achitat numai 10 % din valoarea terenului şi a refuzat preţul stabilit de expert pentru lucrul vândut, deşi astfel prevedeau clauzele contractuale. Rezoluţiunea ducând la desfiinţarea retroactivă a contractului, părţile trebuiesc să-şi restituie prestaţiile.
Prin recursul declarat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta pârâtă, a considerat că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând înţelesul acestuia şi aplicând greşit legea.
Astfel, critica adresată deciziei atacate are în vedere imposibilitatea producerii efectelor pactului comisoriu înscris în contract, cât timp o parte din preţ a fost plătit (10 % din valoarea terenului) iar valoarea de compensare stabilită prin expertiză a fost contestată şi nu a fost comunicată în termenul prevăzut de pct. II 3 lit. c) din contract.
Pe de altă parte, recurenta susţine că aplicarea dispoziţiilor art. 1021 C. civ. nu era posibilă, în condiţiile în care erau necesare formalităţile de punere în întârziere pentru executarea obligaţiei, obligaţie care nu era lichidă întrucât nu s-a realizat un acord privind expertiza întocmită, obiecţiunile la aceasta sau efectuarea unei noi expertize. Astfel, refuzul preţului s-a datorat înţelegerii privind efectuarea unei noi expertize.
În privinţa capătului de cerere privind evacuarea, recurenta îl consideră inadmisibil întrucât pe parcursul celor 3 ani de folosinţă a efectuat investiţii şi reparaţii.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Prin contractul de leasing imobiliar din 10 mai 1999, părţile au convenit, în pct. II 3 lit. b) - d), ca valoarea de piaţă a terenului să fie stabilită printr-o expertiză, care va fi comunicată cumpărătoarei în termen de 7 zile, urmând ca aceasta, în termen de 30 de zile să plătească preţul. Lit. e) a pct. II 3 prevedea pactul comisoriu, prin care, în caz de neplată în termen, contractul este rezolvit de plin drept fără nici o formalitate, iar lit. f), prevedea obiectul unic şi indivizibil al contractului.
Faţă de această din urmă clauză, critica deciziei atacate este neîntemeiată indiferent dacă utilizatorul a plătit o parte din preţ sau nu, obiectul contractului este indivizibil, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată, atrage rezoluţiunea de drept, fără a se putea invoca negocieri eşuate sau valori contestate.
Dispoziţiile codului comercial sunt, în general derogatorii de la dreptul comun, dar se completează cu acestea în cazuri lacunare.
Însă, cu privire la punerea în întârziere în materie comercială, legea prevede o derogare: pentru dobânzile comerciale punerea în întârziere nu este necesară, iar judecătorul nu poate acorda termen de graţie. Astfel, din momentul comunicării valorii de piaţă a terenului, stabilit prin expertiză, cumpărătorul avea la dispoziţie 30 de zile de plată, sub sancţiunea convenită: rezoluţiunea de drept a contractului.
Instanţele de fond au interpretat judicios atât actul dedus judecăţii cât şi normele aplicabile în materie, pronunţând hotărâri legale şi temeinice.
Rezoluţiunea contractului are, printre efectele principale, repunerea părţilor în situaţia anterioară, aşa încât şi sub aspectul evacuării, instanţa de apel judicios s-a pronunţat. Însă eventuale investiţii şi reparaţii pe care recurenta le invocă nu au făcut obiectul vreunei cereri, adresată în condiţiile art. 112 sau 119 C. proc. civ., pentru a putea fi avute în vedere la soluţionarea pricinii.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei 336/ Ap din 12 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC C.I.I.E. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 36/ Ap din 12 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 981/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 603/2006. Comercial → |
|---|
