ICCJ. Decizia nr. 964/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.964/2006
Dosar nou nr. 14479/1/2005
Dosar vechi nr. 3525/2005
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta SC F. SA Bucureşti solicitând anularea hotărârii A.G.A. din 29 martie 2004.
Prin sentinţa nr. 13599 din 16 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii ca neîntemeiată şi a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că hotărârea A.G.A. s-a luat în condiţiile legii şi ale statutului SC F. SA, că potrivit Legii nr. 77/1994, persoanele care au drept de a subscrie sunt salariaţii societăţii şi membrii consiliului de administraţie constituiţi în A.P.A.S.
Reclamantul P.I. a declarat apel împotriva acestei sentinţe, susţinând că instanţa a analizat modalitatea de subscriere şi cesionare a pachetului de 7.732 acţiuni analiză ce nu făcea obiectul cauzei şi că în mod greşit a considerat că este contract de cesiune translativ de drepturi, convenţia încheiată între reclamant şi H., Z.
Prin Decizia nr. 567 din 13 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de P.I., reţinând că instanţa de fond nu putea să analizeze legalitatea măsurilor adoptate de A.G.A. fără a analiza modul de subscriere a acţiunilor cât şi cesionarea acestora, reclamantul a încălcat condiţiile impuse de legiuitor prin Legea nr. 77/1994, care limitează categoriile de persoane care pot să subscrie în cazul privatizării societăţii comerciale prin metoda M.E.B.O., iar convenţia încheiată între reclamant pe de o parte şi H. şi Z. pe de altă parte nu a fost considerată drept contract de cesiune a acţiunilor.
Reclamantul a declarat recurs, susţinând în esenţă următoarele: instanţele au apreciat în mod greşit că ar fi fost încălcat regimul special impus de Legea nr. 77/1994, nu au avut în vedere că prin convenţia de la 18 ianuarie 2000 s-a încheiat un contract de cesiune a acţiunilor, că acţiunile au fost înstrăinate către H. şi Z., prin contractul de cesiune din 26 ianuarie 2004, la o dată la care acţiunile cesionate fuseseră integral achitate (iunie 2000), astfel că nu era nici o interdicţie.
De asemenea, recurentul a mai susţinut că sancţiunile care i-au fost aplicate sunt lipsite de orice temei legal, împrejurare care atrage nulitatea acestei hotărâri, nici o dispoziţie legală ori statutară nu prevede cu titlu de sancţiuni, interzicerea accesului la dobândirea de noi acţiuni, respectiv reţinerea acţiunilor.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: prin Legea nr. 77/1994 au fost limitate categoriile de persoane care au dreptul de a subscrie acţiuni în cadrul procesului de privatizare prin metoda M.E.B.O. exclusiv la salariaţii societăţii şi membrii consiliului de administraţie, constituiţi în A.P.A.S.
Ca atare, reclamantul nu putea să subscrie pentru terţii H. şi Z. un pachet de 7.732 acţiuni, situaţie ce a condus la prejudicierea societăţii şi a asociaţilor şi nici să încheie contract de cesiune a pachetului de acţiuni, în anul 2004.
Prin hotărârea A.G.A. de la 29 martie 2004, corect s-a hotărât sancţionarea reclamantului pentru încălcarea prevederilor legale şi statutare privind regimul subscrierii şi cesionării de acţiuni în cadrul privatizării societăţilor comerciale cu capital de stat prin metoda M.E.B.O., conform Legii nr. 77/1994.
Retragerea unui număr de 6186 acţiuni reprezentând 80 % din pachetul de 7.732 acţiuni subscrise ilegal de P.I., pentru a recupera prejudiciul produs societăţii şi acţionarilor, prin achitarea a 80 % din contravaloarea pachetului în discuţie din profitul societăţii este o măsură reparatorie pentru prejudiciul adus societăţii şi acţionarilor.
În concluzie, criticile formulate nu pot fi reţinute, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 567 din 13 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2.500 lei noi către intimata SC F. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 891/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 969/2006. Comercial → |
|---|
