ICCJ. Decizia nr. 95/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.95/2006
Dosar nr. 7410/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 6018 din 8 octombrie Judecătoria Sibiu a respins cererea executorului bancar G.L.Ş., privind încuviinţarea începerii executării silite prin poprirea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile necorporale datorate debitoarei SC M.C.P. SRL de că terţul poprit B.C.C. SA Sibiu până la concurenţa sumei de 5.653.000.000 lei plus dobânzile aferente, sume solicitate de creditoarea B.C.R. SA Novaci, instanţa reţinând în esenţă că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 452 C. proc. civ., respectiv nu există nici un raport juridic între debitoare SC M.C.P. SRL şi B.C.C., nefiind făcută dovada calităţii de terţ poprit a acestei bănci.
Împotriva încheierii a declarat apel creditoarea B.C.R. SA, agenţia Novaci, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi arătând că dispoziţiile art. 452 C. proc. civ., trebuiau coroborate cu cele prevăzute de art. 460 alin. (2) C. proc. civ., privind desfiinţarea popririi în situaţia în care terţul poprit nu datorează suma de bani debitorului poprit, proba raportului juridic la care se face referire fiind necesară numai după încuviinţarea şi înfiinţarea popririi.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 467/ A pronunţată în camera de consiliu din 24 martie 2004 a respins ca nefondat apelul creditoarei reţinând în esenţă că art. 452 C. proc. civ., impune în mod imperativ drept condiţie fundamentală pentru încuviinţarea începerii executării silite prin poprire existenţa unor raporturi juridice între debitor şi terţa persoană care i-ar datora acesteia suma de bani, titluri de valoare sau alte bunuri incorporale.
Împotriva hotărârii instanţei de apel în termen legal creditoarea a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, creditoarea arată că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În contextul acestui motiv recurenta menţionează că instanţa a apreciat în mod greşit că se impunea respingerea cererii de încuviinţare pentru lipsa dovezii calităţii de terţ poprit că dispoziţiile art. 452 C. proc. civ. se coroborează imperativ cu dispoziţiile art. 460 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează desfiinţarea popririi, în situaţia în care terţul poprit nu datorează sume de bani debitorului poprit.
Recurenta menţionează că proba raportului juridic arătat trebuie să fie efectuată în mod imperativ numai după încuviinţarea şi înfiinţarea popririi. Simpla adresă de înfiinţare a popririi nu aduce atingere drepturilor procesuale şi nici patrimoniului băncii terţ poprit în situaţia în care ulterior s-ar efectua proba lipsei calităţii procesuale pasive.
Procedând astfel, conchide recurenta s-ar încălca şi dispoziţiile art. 452 C. proc. civ., deoarece s-ar înlătura celeritatea şi caracterul de surpriză al acestei forme de executare silită.
Recurenta – creditoare a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul încuviinţării executării silite prin poprire împotriva debitoarei în baza titlurilor executorii materializate în contract de credit investit cu formulă executorie.
Recursul declarat de creditoare nu este fondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor şi lucrărilor aflate la dosar, Înalta Curte apreciază că hotărârea este legală.
Astfel instanţa de apel ca şi instanţa de fond corect au reţinut faptul că nu s-a făcut dovada existenţei unor raporturi juridice între debitoare şi terţul – poprit în sensul dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., pentru a face astfel dovada calităţii de terţ poprit a acestei bănci.
În consecinţă, având în vedere că Decizia atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea B.C.R. SA, agenţia Gorj, împotriva deciziei nr. 467/ A din Camera de Consiliu de la 24 martie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 950/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 940/2006. Comercial → |
|---|
