ICCJ. Decizia nr. 1715/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1715/2006
Dosar nr. 11618/1/2005
Dosar vechi nr. 2809/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la data de 30 iunie 2004 reclamantul L.G.F. a chemat pe pârâta SC A.D.I. SRL Arad, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 175.000 dolari S.U.A. şi a dobânzii corespunzătoare, motivând că suma reprezintă o datorie ce rezultă din înscrisul sub semnătură privată numit „Angajament de plată „ încheiat la data de 28 octombrie 2003 şi semnat de administratorul societăţii pârâte.
Pe aspectul timbrajului reclamantul a depus o cerere de asistenţă judiciară însoţită de copia xerox a unui cupon de pensie din luna noiembrie 2003, decizie asupra capacităţii de muncă şi decizie privind acordarea pensiei precum şi o procură specială.
Prin sentinţa nr. 2068 din 13 septembrie 2004 Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea de asistenţă judiciară şi a anulat ca netimbrată acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut în privinţa cererii de asistenţă judiciară că, reclamantul nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de a depune originalele actelor în susţinerea cererii şi completarea cu alte înscrisuri şi cum nu a achitat taxa de timbru a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 46/1997.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamantul, iar prin Decizia nr. 413 din 29 noiembrie 2004 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul a anulat sentinţa criticată şi a fixat termen de soluţionare a cererii de asistenţă judiciară la data de 13 decembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că prin respingerea cererii de scutire de plată a taxei de timbru şi soluţionarea la acelaşi termen a acţiunii pe excepţia netimbrării cererii instanţa de fond a pus în imposibilitate pe reclamant de a achita taxa de timbru datorată în baza Legii nr. 146/1997, deoarece reclamantul a aflat de rezultatul deliberării asupra cererii de scutire de plată a taxei de timbru numai în momentul în care a fost soluţionată cauza pe excepţia netimbrării.
Prin încheierea Camerei de Consiliu din 13 decembrie 2004, în baza actelor privind situaţia materială a reclamantului s-a admis cererea de asistenţă juridică formulată şi s-a dispus scutirea acestuia de la plata taxei de timbru.
Ca urmare a cererii formulate de reprezentantul pârâtei au fost efectuate alte verificări asupra situaţiei materiale a reclamantului, iar ca urmare a dovezilor noi administrate în cauză, prin încheierea din 21 martie 2005 s-a hotărât în conformitate cu adresa nr. 167 din 2 martie 2005 emisă de Primăria Municipiului Arad, din care a rezultat că reclamantul figurează cu mai multe bunuri mobile şi imobile în evidenţele fiscale, s-a constatat că cererea de scutire pentru plata taxei de timbru a fost făcută cu rea credinţă, astfel că în baza art. 79 C. proc. civ., s-a stabilit în sarcina apelantului plata taxei de timbru în primă instanţă cât şi în apel fiind citat cu această menţiune.
Cum apelantul reclamant nu s-a conformat dispoziţiei instanţei asupra timbrajului s-a dispus în consecinţă.
Cu petiţia înregistrată la data de 28 iunie 2005 reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că potrivit art. 77 C. proc. civ., numai veniturile se iau în considerare la cercetarea cererii de asistenţă judiciară şi nu proprietăţile, bunurile mobile şi imobile reţinute de organele fiscale că nu aparţine sunt în realitate proprietate devălmaşe şi nu personală.
Se mai arată că amendarea sa este un abuz al instanţei, fiind în imposibilitate obiectivă de achitare a taxei de timbru, iar prin refuzul instanţelor de a face aplicaţiunea art. 77 C. proc. civ. i se îngrădeşte dreptul la justiţie.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
În speţă recurenta nu critică soluţia de anulare a apelului ca insuficient timbrat ce face referire la modul de apreciere a înscrisurilor privind cererea de asistenţă judiciară, care au condus la obligarea în condiţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. la plata sumelor datorate.
Astfel, iniţial recurentul a fost scutit de plata taxei de timbru, pentru ca ulterior prezentându-se dovezi cu privire la situaţia reală a celui căruia i s-a încuviinţat cererea de asistenţă judiciară, şi fie obligat, justificat la plata taxei de timbru.
Modul de apreciere al acestor înscrisuri nu constituie motiv de nelegalitate, iar pe de altă parte încheierea pronunţată nu este supusă nici unei căi de atac.
În considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L.G.F. împotriva deciziei nr. 95/ A din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ.
Obligă recurenta la 4.000 RON cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC A.D.I. SRL Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 166/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 818/2006. Comercial → |
|---|
