ICCJ. Decizia nr. 984/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.984/2006
Dosar nou nr. 12624/1/2005
Dosar vechi nr. 3061/2005
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 417 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Comercial Cluj, a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.I.F. M. SA, acţionară în SC A. SA, pentru anularea H.A.G.E.A. din 11 septembrie 2004, prin care s-a hotărât neînceperea procedurii de admitere pe o piaţă reglementată, respectiv neîntocmirea prospectului în vederea admiterii la tranzacţionare, ca SC A. SA să fie declarată societate de tip „închis" şi începerea procedurilor pentru închiderea, transformarea SC A. SA, în societate de tip „închis".
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că prin modul în care a fost redactat textul convocării s-a creat posibilitatea inducerii în eroare a acţionariatului, în sensul că adunarea generală nu era investită să discute şi să supună spre aprobare propunerea de transformare a societăţii, încălcându-se astfel prevederile imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990, cu consecinţa nulităţii absolute a hotărârii adoptate. Se mai reţine că inserarea în ordinea de zi a unei rubrici „diverse" este ilicită, de natură să adoarmă vigilenţa acţionarilor, că retragerea unei societăţi de la tranzacţionare se poate realiza numai în situaţiile prevăzute de art. 206 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 297/2004 şi că hotărârea adoptată s-a realizat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 206 din Legea nr. 297/2004, în pofida hotărârii C.N.V.M. din 7 octombrie 2004 din conţinutul căreia rezultă că societatea nu îndeplineşte condiţiile Legii nr. 297/2004 şi ale Instrucţiunilor nr. 4/2004 pentru a putea fi declarată societate de tip „închis" pentru ca acţiunile sale să fie retrase de la tranzacţionare de pe piaţă.
Apelul declarat de pârâta SC A. SA a fost respins de către Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 109 din 2 iunie 2005.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că, analizând prin comparaţie convocatorul cu textul hotărârii adoptate de A.G.E.A. din 11 septembrie 2004, textul convocatorului cuprinde suficiente elemente din care să rezulte ordinea de zi a adunării generale adoptată fiind, de asemenea, în limitele convocatorului.
Sub acest aspect, curtea apreciază că apelul SC A. SA este fondat.
Se mai reţine că sentinţa instanţei de fond nu poate fi însă schimbată deoarece hotărârea A.G.E.A. încalcă prevederile art. 31 din Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 4/2004 privind unele măsuri tranzitorii în aplicarea Legii nr. 297/2004, care statuează că, până la emiterea de reglementări privind pieţele reglementate şi sistemele alternative de tranzacţionare, retragerea unei societăţi de la tranzacţionare se poate realiza numai în situaţiile prevăzute la art. 206 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea celorlalte dispoziţii din acelaşi articol.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A. SA solicitând admiterea lui şi modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei S.I.F. M. SA Bacău.
Recursul a fost întemeiat în drept, în cererea de recurs pe prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., însă ulterior, prin notele scrise depuse cu ocazia dezbaterilor şi susţinute oral, recurenta precizează temeiul de drept al recursului său ca fiind dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
De altfel recurenta nici nu a precizat asupra cărui mijloc de apărare sau asupra cărei dovezi administrate instanţa nu s-a pronunţat pentru a putea fi analizat un motiv întemeiat pe pct. 10 al art. 304 C. proc. civ.
În motivarea recursului său recurenta arată că în mod greşit instanţele au analizat respectarea dispoziţiile art. 206 din Legea nr. 297/2004 întrucât hotărârea A.G.E.A. atacată nu a fost adoptată în considerarea acestui articol ci ea priveşte constatarea neîndeplinirii condiţiilor specifice privind admiterea la tranzacţionare, în conformitate cu art. 213, 215 şi 217 cap. III din Titlul VI „Emitenţii" din sus numita lege, între respectivele articole existând semnificative şi clare distincţii. Se susţine că prin adresa emisă şi la care fac referire instanţele, C.N.V.M. a încercat să prevină efectele hotărârii adoptate, printr-o „clară confuzie" vizând nerespectarea condiţiilor din art. 206 deşi acţionarii nu au hotărât retragerea de la tranzacţionare cu aplicarea acestui articol, întrucât nu aceasta a fost voinţa acţionarilor şi consideră că acest articol nu este incident în cauză.
Prin hotărârea adoptată acţionarii au constatat doar neîndeplinirea cerinţelor pentru admiterea la tranzacţionare, în conformitate cu noua lege şi, în consecinţă, C.N.V.M. şi instanţele, care au trimis la instrucţiunile şi adresa C.N.V.M., ar fi trebuit să constate anume nu îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor cerute de art. 206, ci a acelora din art. 213, 215 şi 217 care vizează voinţa acţionarilor, exprimată prin hotărârea adoptată. Ori, după cum rezultă din structura acţionariatului la data de referinţă 2 august 2004, acţiunile distribuite publicului reprezintă 98,526 % din întreg capitalul social, astfel încât SC A. SA Cluj Napoca nu întruneşte cerinţa prevăzută de art. 217 din Legea nr. 297/2004 pentru admiterea la tranzacţionare, respectiv ca acţiunile distribuite publicului să reprezinte cel puţin 25 % din capitalul social subscris.
Este de precizat că recursul şi motivele de recurs vizează doar al doilea motiv al cererii principale (transformarea societăţii pârâte din societate de tip deschis şi tranzacţionată pe bursă într-o societate de tip „închis" întrucât instanţa de apel a tranşat, în mod irevocabil, că primul motiv al cererii de chemare în judecată (nerespectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990) este nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte l-a apreciat ca întemeiat, pentru următoarele considerente:
Este de precizat că hotărârea A.G.E.A. atacată cuprinde trei puncte: 1. neînceperea procedurii de admitere pe o piaţă reglementată, respectiv neîntocmirea prospectului în vederea admiterii la tranzacţionare; 2. declararea societăţii ca societate de tip închis; 3. începerea procedurilor pentru închiderea, transformarea societăţii în societate de tip închis.
Din acţiunea reclamantei rezultă că principalul motiv pe lângă cel care viza convocarea A.G.E.A., pentru care a atacat hotărârea, este transformarea în mod nelegal şi nejustificat a societăţii pârâte din societate de tip deschis şi tranzacţionată pe bursa electronică, într-o societate de tip închis. Deci acţiunea vizează doar punctul 2 al hotărârii A.G.E.A. pentru că punctele 1 şi 3 privesc doar iniţierea unor proceduri ca urmare a faptului că societatea nu îndeplinea condiţiile impuse de Legea nr. 297/2004 pentru a fi admisă la tranzacţionare pe piaţa de capital. Cu toate acestea, instanţele au anulat hotărârea în întregime, în mod nelegal, întrucât, pe de o parte punctele 1 şi 3 ale hotărârii nu au fost atacate de reclamantă, iar pe de altă parte ele sunt, în mod evident, legale, neîncălcând nici o dispoziţie legală, invocată sau nu de reclamantă, ci vizând doar iniţierea unor măsuri impuse de împrejurarea, necontestată de reclamantă, că societatea nu mai îndeplinea condiţiile impuse de Legea nr. 297/2004 pentru a fi menţinută la tranzacţionare pe piaţa de capital reglementată.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea şi instanţele hotărârile, pe prevederile art. 31 din Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 4/2004 şi ale art. 206 din Legea nr. 297/2004, care însă au fost aplicate greşit, fiind dat motivul de modificare a deciziei atacate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa cum s-a mai arătat, este evident şi necontestat nici din partea reclamantei, că societatea pârâtă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 217 din Legea nr. 297/2004 pentru ca acţiunile sale să fie tranzacţionate pe o piaţă reglementată, respectiv acţiunile distribuite publicului sunt într-o proporţie mult mai mică decât minimum 25 % (8,8526 %), soluţia care se impunea, de la lege, fiind aceea de retragere de la tranzacţionare sau, într-o altă formulare, de „declarare ca societate de tip închis".
Prin hotărârea atacată s-a constatat această situaţie, făcându-se trimitere la prevederile art. 213 şi 215-217 din Legea nr. 297/2004 şi menţionându-se totodată că art. 206 din aceeaşi lege nu îşi are aplicare în cauză şi s-a acţionat în consecinţă, declarându-se societatea „de tip închis" şi hotărându-se „începerea procedurilor pentru închiderea, transformarea societăţii în societate de tip închis".
De altfel chiar în hotărârea atacată „ se menţionează faptul că în măsura în care se vor organiza şi alte pieţe în care admiterea la tranzacţionare se va face în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 213-217 din Legea nr. 297/2004 A.G.E.A. va putea decide intrarea pe noi pieţe".
În general, în deciziile societăţilor comerciale, prin organele lor, există un grad ridicat de oportunitate a acestor decizii, oportunitate pe care instanţele judecătoreşti nu o pot controla şi cenzura. În acest caz societatea a ales acest demers, de iniţiere a procedurilor pentru retragerea de la tranzacţionare, ca unul legal şi oportun.
Dacă ar fi dat curs instrucţiunii C.N.V.M. şi nu dispoziţiilor clare ale Legii nr. 297/2004, societatea recurentă ar fi fost în situaţia în care, pe piaţa de capital, s-ar tranzacţiona acţiunile sale fără ca ea să îndeplinească acele condiţii minimale prevăzute de lege, expres şi imperativ pentru a fi admisă la tranzacţionare. Cu alte cuvinte ar fi acceptat o situaţie evident nelegală şi incertă în privinţa consecinţelor asupra ei şi a acţionarilor ei, atât ca durată cât şi ca mod de finalizare, din moment ce nici după un an şi jumătate de la apariţia Legii nr. 297/2004 C.N.V.M. nu a emis reglementările despre care face vorbire în art. 31 al Instrucţiunii nr. 4/2004.
În aceste condiţii A.G.E.A. a hotărât în sensul singurei posibilităţi pe care societatea o avea în considerarea noilor reglementări legale, dispoziţii clare ale legii şi nu instrucţiuni cu o aplicare incertă, cel puţin în timp şi cu prevederi adăugând la lege, respectiv aceea de a se declara societate de tip închis şi de a începe procedura de retragere de la tranzacţionare a acţiunilor sale. Aceasta cu atât mai mult cu cât viitoarele reglementări anunţate de C.N.V.M. nu puteau nici să contrazică şi nici să modifice reglementările clare şi imperative din Legea nr. 297/2004 (sau să adauge la ele) pe care recurenta a înţeles să le pună în aplicare.
Trimiterea pe care art. 31 din Instrucţiunea nr. 4/2004 a C.N.V.M. o face la art. 206 din Legea nr. 297/2004 este o adăugare la lege nepermisă, întrucât se introduc condiţii care vizează „retragerea acţionarilor dintr-o societate comercială" în reglementarea admiterii la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a acţiunilor unei societăţi şi deci se condiţionează retragerea unei societăţi de la tranzacţionare de îndeplinirea unor condiţii pe care legea nu le impune pentru această retragere.
Mai mult, în acest mod se instituie drepturi în favoarea acţionarilor minoritari şi, mai grav, obligaţii în sarcina emitentului, obligaţii care nu au fundament în lege, respectiv dreptul de retragere din societate şi obligaţia de răscumpărare a acţiunilor la un preţ care nu rezultă din voinţa comună a părţilor şi pe care ele nu îl negociază.
Prin trimiterea pe care o face, art. 31 din Instrucţiunea nr. 4/2004 pune în contradicţie cu art. 217, cu art. 206 din Legea nr. 297/20004, tocmai pentru că cele două texte vizează situaţii deosebite, aşa cum s-a mai arătat. Astfel, deşi art. 217 prevede imperativ pentru o societate admisă la tranzacţionare condiţia ca minim 25 % din acţiuni să fie distribuite public, prin aplicarea în acest domeniu a art. 206 lit. a) - b), ar fi admisă la tranzacţionare şi o societate ale cărei acţiuni sunt distribuite public doar 6 %.
Este de precizat că determinarea caracterului de societate tranzacţionată sau nu pe piaţa de capital reglementată, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aceasta, trebuie să aparţină exclusiv voinţei respectivei societăţi prin intermediul unei proceduri în care iniţiativa îi aparţine iar la capătul acestui demers se află un organ administrativ care emite un act, pe baza căruia societatea este retrasă de la tranzacţionare, acest act putând fi atacat dacă este apreciat nelegal.
Faptul că recurenta a procedat în mod corect şi că a avut o conduită în conformitate cu legea, rezultă şi din dispoziţiile art. 281 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 potrivit cărora C.N.V.M. va stabili prin regulament perioada în care entitatea reglementată de către aceasta trebuie să se încadreze în prevederile prezentei legi, perioadă care nu va depăşi 18 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, adică 27 ianuarie 2006, conform art. 290 alin. (1) din aceeaşi lege. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu i se poate imputa că nu a aşteptat emiterea de reglementări de către C.N.V.M. în aplicarea legii, în condiţiile în care C.N.V.M. ar fi trebuit să emită aceste reglementări până la 27 iulie 2005, conform art. 290 alin. (2) din Lege nr. 297/2004, dar nu le-a emis până la data stabilită.
Pentru motivele mai sus arătate şi în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul şi să modifice în tot Decizia atacată, în sensul admiterii apelului pârâtei şi schimbării sentinţei instanţei de fond, respingându-se acţiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 109 din 2 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj pe care o modifică în tot; admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei comerciale nr. 417 din 9 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acţiunea reclamantei S.I.F. M. SA Bacău, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 986/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 981/2006. Comercial → |
|---|
