ICCJ. Decizia nr. 99/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.99/2006
Dosar nr. 1815/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă introdusă la Judecătoria Vatra Dornei la 20 aprilie 2004, reclamanta SC L.S.D. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC R.T. SRL, solicitând să fie obligată pârâta să permită accesul reclamantei pentru demontarea halei gater şi a instalaţiilor de prelucrare a lemnului amplasate pe terenul pârâtei, să-şi ridice utilajele montate ilegal în hala respectivă, în vederea demolării halei de producţie.
Judecătoria Vatra Dornei prin sentinţa nr. 654 din 15 iunie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia comercială reţinând că procesele şi cererile în materie comercială, a căror obiect este neevaluabil în bani sunt de competenţa tribunalului potrivit art. 2 lit. a) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Suceava la nr. 1833/COM/CA/2004 din 7 iulie 2004.
Prin sentinţa nr. 2103 din 24 noiembrie 2004, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea cu obiect „obligaţia de a face" formulată de reclamanta SC L.S.D. SRL Vatra Dornei, prin administrator G.I. în contradictoriu cu pârâta SC R.T. SRL, prin administrator T.A., a obligat pârâta să permită accesul reprezentanţilor reclamantei pentru demontarea halei şi instalaţiilor de prelucrare a lemnului proprietatea reclamantei situate pe terenul proprietatea pârâtei şi, să-şi ridice din incinta respectivei hale utilajele ce-i aparţin.
Pentru a soluţiona astfel, tribunalul a reţinut că hala gater producţie şi gaterul sunt proprietatea exclusivă a reclamantei (conform certificatului constatator emis de O.R.C. Suceava şi a facturii a SC S. SA) fiind situate pe terenul proprietatea pârâtei, teren cu care aceasta s-a intabulat conform sentinţei nr. 1210 din 19 noiembrie 2001 a Judecătoriei Suceava, prevederile art. 1077 C. civ. fiind îndeplinite în cauză.
Împotriva sentinţei tribunalului pârâta SC R.T. SRL Vatra Dornei a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de apel, pârâta arată că în conformitate cu sentinţa nr. 1315/2004 a Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, hala gater în discuţie nu este proprietatea reclamantei, că nici gaterul nu este proprietatea acesteia, deoarece prin contractul de colaborare încheiat de reclamantă cu SC C.I. SRL, gaterul a intrat în proprietatea acestei societăţi, care i-a cedat acest drept pârâtei. A mai arătat apelanta că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei, pe care ea le-a invocat.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 2005 a respins ca nefondat apelul pârâtei reţinând în esenţă că imobilele în litigiu nu sunt proprietatea pârâtei care a cumpărat numai o suprafaţă de teren şi un atelier tâmplărie. Sunt proprietatea reclamantei hala gater aşa cum rezultă din certificatul constatator al O.R.C. Suceava, şi gaterul conform facturii.
În termen legal, pârâta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, schimbarea în tot a acestei sentinţe şi respingerii acţiunii reclamantei, fie pe cale de excepţie, fie ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Printr-un prim motiv de recurs recurenta arată că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii motiv prevăzut de pct. 10 al art. 304 C. proc. civ.
În contextul acestui motiv, recurenta arată că pentru soluţionarea corectă a cauzei a depus sentinţa nr. 1315 din 2 iulie 2004 a Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, contractul de vânzare cumpărare autentificat la 22 martie 2001 de către B.N.P. L.D. din Bucureşti, dar instanţa de control judiciar nu a apreciat în nici un fel valoarea probatorie a acestora, omiţând să se pronunţe asupra lor.
O altă critică a hotărârii recurate care se încadrează în acelaşi motiv de drept vizează împrejurarea că ambele instanţe atât cea de fond cât şi cea de apel au omis să se pronunţe asupra excepţiilor pe care le-a invocat în apărare: excepţia lipsei calităţii procesuală activă şi excepţia lipsei de interes legitim. Recurenta arată că ar fi fost corect şi legal ca în dispozitivul sentinţei să se fi menţionat mai întâi în mod expres, că se resping ca nefondate cele două excepţii invocate şi apoi să se dispună asupra fondului, în sensul admiterii acţiunii reclamantei.
Un al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii" şi recurenta arată că această critică are în vedere tocmai aspectele anterior invocate, legate de motivarea instanţei de control judiciar cu privire la excepţiile invocate care trebuiau soluţionate în mod expres şi nu implicit cât şi de interpretarea diferită a probelor şi eficienţei acestora în soluţionarea cauzei.
O altă critică a hotărârii judecătoreşti invocată de pârâtă se referă la împrejurarea că reclamanta trebuia să-şi completeze acţiunea introductivă de instanţă cu menţiunile obligatorii privind identificarea ei, cerinţă legală prevăzută de art. 112 C. proc. civ., în caz contrar urmând a se dispune suspendarea judecăţii, conform art. 114 alin. (4) şi art. 339 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Analizând primul motiv de recurs invocat de pârâtă şi anume instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, Înalta Curte constată că nu este întemeiat, sentinţa nr. 1315 din 2 iulie 2004 a Tribunalului Suceava se referă la radierea adresei sediului social al intimatei reclamantă deci nu are relevanţă juridică în cauză.
Cu privire la contractul de vânzare cumpărare din 22 martie 2001 al B.N.P. L.D. de fapt la valoarea probatorie covârşitoare a acestuia în soluţionarea cauzei, cum afirmă recurenta, Înalta Curte apreciază că actul autentic face dovada dreptului de proprietate a recurentei pârâte asupra terenului şi nicidecum asupra construcţiei denumită „gater" aflată pe acelaşi teren.
Din analiza actului anterior prezentat rezultă că recurenta pârâtă la încheierea actului de vânzare cumpărare din 22 martie 2001 a devenit şi proprietarul atelierului de tâmplărie aflat pe acest teren.
Critica referitoare la faptul că instanţele au omis să se pronunţe asupra excepţiilor invocate în apărare, nu este întemeiată, având în vedere că instanţa de apel ca şi instanţa de fond corect au reţinut că reclamanta este proprietara halei gater şi a gaterului calitate ce i-a conferit legitimare procesuală activă şi i-a justificat interesul în promovarea acţiunii.
În concluzie, având în vedere că hotărârea atacată este legală, instanţa de apel a interpretat corect actele depuse la dosar, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.T. SRL Vatra Dornei, împotriva deciziei nr. 30 din 6 aprilie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 990/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 989/2006. Comercial → |
|---|
