ICCJ. Decizia nr. 987/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.987/2006
Dosar nr. 24852/1/2004
Dosar vechi nr. 7387/2004
Şedinţa publică din 9 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1300 din 6 februarie 1997 la Judecătoria Botoşani, reclamanta SC B.A. SA, sucursala Botoşani, în prezent SC R.B., sucursala Botoşani a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Botoşani, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 8.712.000 lei, reprezentând credit şi dobânzi restante, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că în baza contractului de credit din 29 februarie 1996 a acordat pârâtei un credit de 200.000.000 lei pentru activitatea curentă de producţie şi întrucât pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, contractul a fost reziliat, pârâta datorând suma de 8.712.000 lei.
Ulterior, reclamanta şi-a majorat pretenţiile la suma de 178.294.000 lei, reprezentând credit şi dobânzi restante.
În temeiul art. 60 C. proc. civ., pârâta SC A. SA Botoşani a formulat cerere de chemare în garanţie a societăţilor nou înfiinţate în urma divizării, respectiv SC A. SA Băluşeni, SC A. SA Micşeni, SC A. SA Unţeni, SC A. SA Botoşani, SC A. SA Răchiţi, SC A. SA Stănceni, SC A. SA Mănăstireni.
Prin sentinţa civilă nr. 8513 din 15 decembrie 1998 Judecătoria Botoşani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în raport de obiectul acţiunii şi valoarea pretenţiei ce depăşeşte 10.000.000 lei.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Botoşani la 5 ianuarie 1999.
La data de 21 octombrie 2003, reclamanta şi-a precizat şi completat acţiunea în sensul că a solicitat chemarea în judecată şi a societăţilor noi înfiinţate prin divizarea parţială a pârâtei SC A. SA Botoşani, în calitate de pârâte, pentru a fi obligate în solidar cu pârâta SC A. SA Botoşani la rambursarea creditului restant în sumă de 47 milioane lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1200 din 5 decembrie 2003, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins ca nefondată acţiunea reclamantei faţă de pârâta SC A. SA Botoşani.
A respins ca prescrisă acţiunea reclamantei faţă de pârâtele SC A. SA Băluşeni, SC A. SA Micşeni, SC A. SA Unţeni, SC A. SA Botoşani, SC A. SA Răchiţi, SC A. SA Stănceni, SC A. SA Mănăstireni.
A respins ca lipsită de interes cererea de chemare în garanţie.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta, susţinând, în esenţă, că dreptul de a cere restituirea creditului nu este prescris, întrucât s-a născut la data la care a fost pronunţată Decizia nr. 13 din 8 aprilie 2002 a Curţii de Apel Suceava şi că potrivit art. 245 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, societăţile rezultate în urma divizării răspund solidar faţă de creditor.
Prin Decizia nr. 47 din 25 martie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, pârâta SC A. SA Botoşani, încă din data de 4 martie 1997, nu figura cu debite restante nerambursate faţă de reclamantă.
În ce priveşte cererea de obligare a celorlalte 7 societăţi, a reţinut că dreptul la acţiune a reclamantei s-a născut la data când s-a constatat nelegalitatea executării silite pornită împotriva pârâtei SC A. SA Botoşani, potrivit sentinţei civile nr. 422 din 22 ianuarie 1997 a Judecătoriei Botoşani (dosar nr. 11656/1996) aşa încât, faţă de data pronunţării acestei sentinţe, respectiv 22 ianuarie 1997, acţiunea reclamantei formulată tocmai la data de 21 octombrie 2003 este prescrisă.
Reclamanta a declarat recurs invocând în condiţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., nelegalitatea hotărârii, susţinând, în esenţă, că, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu s-au pronunţat asupra cererii de intervenţie principale, formulată de reclamantă la cererea de chemare în garanţie şi s-au încălcat dispoziţiile decretului nr. 167/1958, art. 969 C. civ., art. 245 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie, din oficiu, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., calificarea căii de atac, ce se poate exercita împotriva sentinţei instanţei de fond, în raport de obiectul acţiunii şi valoarea pretenţiilor, care este mai mică de 200.000.000 lei şi de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, necompetenţa materială a instanţei în soluţionarea acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ., aşa cum erau în vigoare la data soluţionării la fond a cauzei, nu erau supuse apelului hotărâri date în materie comercială în litigii al căror obiect era sub 200.000.000 lei.
Curtea de Apel Suceava, investită cu soluţionarea apelului declarat de reclamantă trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ. şi să califice calea de atac ca fiind recurs, faţă de valoarea pretenţiilor sub 200.000.000 lei şi să-şi verifice competenţa materială, care la acea dată, revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ., introdus prin art. I pct. 8 din OUG nr. 58/2003.
Neprocedând astfel, instanţa a încălcat norme imperative, de ordine publică, privind sistemul căilor de atac şi competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, hotărârea fiind nulă conform art. 159 C. proc. civ.
În raport de aceste considerente Curtea apreciază că Decizia recurată este casabilă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., aşa încât va admite recursul declarat, în conformitate şi cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu.
Urmare casării deciziei recurate, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Curtea va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare ca recurs la Tribunalul Botoşani.
Ca o consecinţă a soluţiei adoptate, Înalta Curte apreciază ca fiind de prisos examinarea motivelor de recurs invocate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.B., sucursala Botoşani, împotriva deciziei nr. 47 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare ca recurs la Tribunalul Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 989/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 986/2006. Comercial → |
|---|
