ICCJ. Decizia nr. 986/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.986/2006
Dosar nou nr. 7713/2004
Dosar vechi nr. 2024/2004
Şedinţa publică din 9 martie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5184 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială a fost declinată competenţa soluţionării acţiunii formulate de SC Z.V. SA din republica Cehia, în contradictoriu cu A.P.A.P.S. Bucureşti, acţiune prin care solicitase obligarea pârâtei la 3.630.956 dolari S.U.A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reprezentând preţul acţiunilor cumpărate în temeiul contractului de vânzare – cumpărare, constatat nul absolut.
Odată cu acţiunea principală a fost declinată şi competenţa soluţionării cererii reconvenţionale formulată de pârâtă prin care solicitase obligarea reclamatei la 4,4 milioane dolari S.U.A., reprezentând prejudiciul creat prin neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Investită cu soluţionarea acţiunilor, dosar nr. 1880/2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 12 din 19 ianuarie 2004 a admis acţiunea principală, astfel cum a fost precizată, şi a obligat A.P.A.P.S. în favoarea reclamantei SC F. SA (cesionara drepturilor litigioase începând cu 25 februarie 2002, cesiunea făcută de SC Z.V. SA), la plata sumei de 3.148.109,550 dolari S.U.A. cu titlu de capital, dobânzi anuale de 4,916 % calculate la capital pe perioada 8 iunie 1998 – 3 ianuarie 2000 şi dobânzi de 6 % pe an, calculate la capital, începând cu 1 februarie 2000 până la achitarea în întregime a creanţei, plus 1.566.638.213 lei cheltuieli de judecată.
Cererea de intervenţie în interesul pârâtei A.P.A.P.S. Bucureşti formulată de SC T. SA Iaşi a fost anulată ca netimbrată, iar cererea reconvenţională a pârâtei a fost respinsă ca nefondată, prin aceeaşi sentinţă.
S-a reţinut în argumentarea acestei soluţii că reclamanta a cumpărat de la F.P.S. Bucureşti, prin contractul de vânzare – cumpărare acţiuni din 4 iulie 1998 acţiuni de la SC T. SA Iaşi, acţiuni pentru care a plătit preţul de 3.145.750 dolari S.U.A.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 80 din 12 iulie 2000 a Curţii de Apel Iaşi, irevocabilă prin Decizia civilă 5028 din 20 octombrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract, aşa încât reclamanta este îndreptăţită să primească preţul achitat plus dobânzi aferente, ca efect al repunerii părţilor în situaţia anterioară, nulitatea absolută producând efecte retroactiv.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interesul pârâtei formulată la 8 octombrie 2001 de SC T. SA Iaşi s-a reţinut că nu s-a achitat taxa de 1.304.000.095 lei aşa încât a fost anulată ca netimbrată.
Cererea reconvenţională formulată de pârâtă a fost respinsă reţinându-se că aceasta nu a dovedit acţiunea, cererea fiind formulată cu ignorarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi a statutului societăţii privind delimitarea drepturilor şi obligaţiilor acţionarilor societăţii de cele ale membrilor consiliului de administraţie şi ale conducerii executive a societăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti, devenită A.V.A.S. solicitând casarea ei pentru nelegalitate, invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 9 din OUG nr. 88/1997 acordând şi dobânzi legale pentru perioada 1998 – 2000.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională greşit s-a reţinut că ea ar fi invocat răspunderea contractuală şi nu delictuală, având în vedere că şi-a argumentat cererea pe dispoziţiile art. 998, 999 C. civ.
Referirea la clauzele contractului a fost făcută în cererea sa numai pentru a scoate în evidenţă cauzele ce au generat prejudiciul suferit şi creşterea datoriilor societăţii privatizate în perioada când firma cehă a fost acţionar, fiind reluate dezvoltările făcute sub acest aspect şi care au adus în pragul falimentului societatea.
În final recurenta solicită modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii principale şi admiterea cererii reconvenţionale.
Prin întâmpinare intimata – reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La 3 iunie 2005 recurenta a depus o dezvoltare a motivelor de recurs, iar la termenul din 10 noiembrie 2005 a invocat verbal excepţia de ordine publică, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a necompetenţei curţii de apel în soluţionarea acţiunii, excepţie dezvoltată în scris la 3 martie 2006.
Se arată de către recurentă, invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., că pentru soluţionarea în fond a cauzei era Tribunalul Bucureşti şi nu Curtea de Apel Bucureşti, deoarece la data formulării acţiunii, 26 aprilie 2001, nu era în vigoare OUG nr. 138/2000 (intrată în vigoare la 2 mai 2001).
În subsidiar, solicită calificarea căii de atac drept apel şi nu recurs şi trimiterea cauzei spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Analizând excepţiile invocate curtea reţine următoarele.
Acţiunea reclamantei a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti la 26 aprilie 2001, având ca obiect pretenţii al căror obiect este de peste 10 milioane lei, iar la 21 iunie 2001 competenţa a fost declinată în favoarea Curţii de apel Bucureşti, hotărâre irevocabilă şi opozabilă părţilor.
Deşi la data când Curtea de apel Bucureşti s-a investit cu soluţionarea cauzei în virtutea hotărârii de declinare a competenţei, competenţa în soluţionarea cauzelor al căror obiect era mai mare de 10 miliarde lei aparţinea acestei instanţe, ulterior, prin OUG nr. 58/2003 (publicată în M. Of. nr. 460 din 28 iunie 2003 şi intrată în vigoare la 27 august 2003) curţile de apel au pierdut această competenţă în temeiul art. II alin. (2) din acest act normativ.
Potrivit acestor dispoziţii, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe, cu excepţia proceselor şi cererilor în materie comercială aflate pe rolul curţilor de apel în primă instanţă, al căror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei".
În consecinţă, deşi curtea de apel devenise competentă în soluţionarea pricinii în primă instanţă în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 138/2000, ea a pierdut această competenţă în temeiul dispoziţiilor art. II alin. (2) din OUG nr. 58/2003, dată la care ar fi trebuit să se dezinvestească în favoarea tribunalului, aceste dispoziţii cuprinse în respectivul text fiind dispoziţii derogatorii de la cele stipulate în art. 725 C. proc. civ.
Continuând judecata pricinii curtea de apel a încălcat competenţa materială a tribunalului, instanţă căreia îi revenea competenţa materială în soluţionarea în fond a cauzei, pronunţând la 19 ianuarie 2004 o soluţie netemeinică şi nelegală.
În raport de aceste considerente curtea apreciază ca întemeiată excepţia de ordine publică invocată la 10 noiembrie 2005, motiv pentru care în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite excepţia şi în consecinţă şi recursul declarat de pârâta - reclamantă A.V.A.S. Bucureşti, va casa sentinţa pronunţată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Bucureşti, instanţă căreia îi revine competenţa în primă instanţă, conform modificărilor legislative în legătură cu competenţa instanţelor în materie comercială dispuse prin OUG nr. 58/2003.
În atare situaţie curtea apreciază că nu se mai impune analizarea excepţiei invocată, în subsidiar, de recurentă privind gradele de jurisdicţie şi căile de atac şi nici motivele de recurs invocate pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de ordine publică privind necompetenţa materială a instanţei.
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 12 din 19 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 987/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 984/2006. Comercial → |
|---|
