ICCJ. Decizia nr. 985/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.985/2006
Dosar nou nr. 7382/1/2001
Dosar vechi nr. 8256/2001
Şedinţa publică din 9 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 15 octombrie 1999 reclamanta SC C.R. SA (fostă SC C.M. SA Câmpulung), a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C.M.P.S. Râmnicu Sărat, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună angajarea răspunderii civile delictuale a acesteia pentru prepusul său S.Ş., pentru prejudiciul cauzat în sumă de 138.585.390 lei.
La data de 19 ianuarie 2000 reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi a lui S.Ş., T.P. şi I.C., pentru a fi obligaţi în solidar pentru repararea prejudiciului, iar la termenul de judecată din 29 februarie 2000, pârâta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă şi a SC B. SRL Munteni.
Prin sentinţa nr. 110 din 1 noiembrie 2000 Tribunalul Buzău, secţia comercială, admite acţiunea formulată de reclamantă, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 138.585.390 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 38.650 kg tablă decapată, respinge cererea privind obligarea în solidar la plata sumei menţionate a pârâţilor S.Ş., T.P. şi I.C., cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, stabilind că reprezentantul pârâtei C.M.P.S. a acţionat în numele acesteia când a folosit pentru stingerea unei datorii pe care o avea pârâta către SC B. SRL, marfă livrată de reclamantă, astfel că pârâta datorează în urma acestei operaţiuni comerciale contravaloarea cantităţii de 38.650 kg tablă decapată.
Prin Decizia nr. 940 din 21 august 2001, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial respinge ca nefondat apelul pârâtei C.M.P.S. împotriva sentinţei instanţei de fond pronunţată în contradictoriu cu reclamanta şi S.Ş., T.P. şi I.C., reţinând, pentru a decide astfel că la baza livrării efectuate de reclamantă către SC B. SRL a stat procesul verbal de compensare încheiat între C.M.P.S. şi SC B. SRL la 30 iulie 1997 precum şi fila C.E.C. emisă de pârâtă drept garanţie a efectuării plăţii către reclamantă, convenţia fiind ca reclamanta să primească de la pârâtă contravaloarea tablei livrate în contul datoriei acesteia către SC B. SRL, motiv pentru care reclamanta a şi întocmit factura pe numele pârâtei.
Nemulţumită de soluţia instanţei de apel, pârâta C.M.P.S. atacă Decizia acesteia cu recurs, solicitând, cu invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., admiterea acestuia, desfiinţarea deciziei atacate, casarea cu trimitere la instanţa de fond civilă a Tribunalului Buzău, pronunţarea hotărârii şi faţă de SC B. SRL, beneficiara mărfii, ca parte în proces, faţă de care atât instanţa de fond cât şi cea din apel nu s-au pronunţat, scoaterea recurentei din cauză pentru lipsa calităţii procesuale, obligarea intimaţilor S.Ş., T.P., I.C. şi SC B. SRL la plata prejudiciului cauzat reclamantei intimate prin faptele lor.
În susţinerea recursului său, recurenta critică Decizia atacată pentru netemeinicie, instanţa de apel stabilind greşit că recurenta ar avea calitate procesuală pentru faptul că intimatul S.Ş., fost angajat al recurentei, ar fi dispus ca marfa aparţinând reclamantei intimate să fie livrată către SC B. SRL urmând ca plata să se facă în regim de compensare, deşi între recurenta pârâtă şi reclamanta intimată nu au existat raporturi contractuale, marfa în cauză nu i-a fost expediată, iar reclamanta-intimată nefăcând dovada în acest sens cu nici un document.
Recurenta critică instanţa de apel şi pentru incorecta stabilire a situaţiei de fapt, aceasta ignorând că procesul verbal din 30 iulie 1997 avea în vedere stingerea unor datorii mai vechi, fără legătură cu marfa în litigiu şi ignorând şi procesul verbal din 5 ianuarie 1998 încheiat de recurentă cu intimata SC B. SRL, prin care se constată stingerea datoriilor, astfel că fila C.E.C. nu a fost folosită de pârâta SC B. SRL în scopul procurării de tablă.
Recurenta critică instanţa de apel şi pentru greşita aplicare a art. 46 C. com., coroborat cu art. 56 C. com., apreciind că în lipsa oricărui act de natură comercială încheiat cu intimata reclamantă şi faţă de obiectul acţiunii introductive şi de temeiul de drept invocat, competenţa de soluţionare revine instanţei civile din cadrul Tribunalului Buzău.
Mai critică recurenta soluţiile date în apel şi în fond şi pentru faptul că acestea nu au pronunţat hotărârile şi faţă de SC B. SRL, introdusă în cauză ca parte în proces; recurenta reproşează instanţei de apel şi faptul că nu s-a pronunţat asupra tuturor mijloacelor de apărare şi dovezilor administrate ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motivul fiind prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că procesul verbal de compensare din 30 iulie 1997 dintre SC B. SRL şi recurenta pârâtă, de care reclamanta intimată a luat cunoştinţă aplicând pe înscris datele sale de identificare, şi fila C.E.C. predate de către reprezentantul legal al recurentei, ca instrument de plată a contravalorii mărfii livrate către SC B. SRL, fac dovada peremptorie a existenţei obligaţiei de plată în sarcina pârâtei recurente.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este fondat.
Curtea reţine că într-adevăr, aşa cu susţine recurenta, instanţele de fond şi de apel au judecat cauza omiţând faptul că a fost introdusă, ca parte din proces în calitate de pârâtă şi SC B. SRL, faţă de care nu s-au pronunţat hotărârile.
Astfel, prin încheierea din 29 februarie 2000 instanţa de fond (dosarul de fond) ia act de solicitările pârâtei C.M.P.S. de a fi introdusă în cauză ca pârâte şi SC B. SRL şi acordă termen în acest scop, societatea în cauză fiind citată ulterior şi răspunzând la termenul din 13 iunie 2000 cum se consemnează în încheierea de la acea dată (dosarul de fond).
Ulterior, deşi în considerente instanţa de fond face referire la introducerea în cauză a SC B. SRL, în dispozitivul sentinţei nr. 1010 din 1 octombrie 2000 (dosarul de fond) pronunţă sentinţa numai faţă de pârâta C.M.P.S. şi pârâţii S.Ş., T.P. şi I.C. (dosarul de fond), sentinţa nefiind comunicată şi pârâtei SC B. SRL.
Cu toate că în apelul declarat împotriva sentinţei menţionate, apelanta pârâtă C.M.P.S. critică instanţa de fond şi pentru faptul că nu s-a pronunţat şi cu privire la introducerea în cauză a SC B. SRL (dosar de apel) şi deşi aceasta este citată de instanţa de apel pentru toate termenele de judecată, precum şi pentru termenul de dezbatere în fond din 21 august 2001 (dosar apel), Curtea de Apel Ploieşti pronunţă Decizia de respingere a apelului pârâtei, fără a avea în vedere şi poziţia de intimată-pârâtă a SC B. SRL, numai în contradictoriu cu reclamanta şi cu S.Ş., T.P. şi I.C.
Faţă de cele menţionate, dat fiind că hotărârea instanţei de apel nu respectă dispoziţiile art. 63, art. 64 şi ale art. 261 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei-pârâte urmează a fi admis, cu aplicarea art. 137 C. proc. civ. şi a art. 312 C. proc. civ., Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul admiterii apelului aceleiaşi părţi împotriva sentinţei instanţei de fond, care urmează a fi desfiinţată, iar cauza trimisă spre rejudecare în fond, pentru ca instanţa să se pronunţe faţă de toate părţile în litigiu, inclusiv faţă de SC B. SRL.
Întrucât pretenţiile reclamantei vizează un prejudiciu în sumă de 138.585.390 lei, cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 C. proc. civ., cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în fond la Judecătoria Râmnicu Sărat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C.M.P.S. Râmnicu Sărat, împotriva deciziei nr. 940 din 21 august 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi formulat împotriva sentinţei nr. 1010 din 1 noiembrie 2000 a Tribunalului Buzău, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare în fond la Judecătoria Rămnicu Sărat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1000/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 983/2006. Comercial → |
|---|
