ICCJ. Decizia nr. 120/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 120/2007
Dosar nr. 9911/1/2006
Şedinţa publică din 12ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 73 din 6 februarie 2006 a Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea prin care reclamanta B.I.L. cu sediul în Bucureşti a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC A.R. SA BUZĂU să se dispună anularea hotărârilor A.G.E.A. SC A.R. SA din 29 aprilie 2005.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin adoptarea hotărârilor nr. 4 - 9 şi 13 - 14 nu a fost încălcat dreptul la informare al reclamantei în calitatea sa de acţionar la SC A.R. SA. Că pârâta a depus situaţiile financiare anuale, rapoartele administratorilor, cenzorilor şi auditorilor financiari, atât la sediul societăţii cât şi al sucursalelor cu mai mult de 15 zile înainte de şedinţa A.G.E.A. conform dispoziţiilor art. 184 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Nesemnarea procesului verbal al adunării de către secretarul ales nu este un motiv de nulitate a hotărârilor A.G.E.A.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 129 din 16 mai 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond.
B.I.L. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., şi a solicitat modificarea deciziei instanţei de apel în sensuladmiterii apelului schimbării în tot a sentinţei primei instanţe şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinare intimata SC A.R. SA a solicitat respingerea recursului, întrucât hotărârile A.G.E.A. din 29 aprilie 2005 au fost adoptate cu respectarea dispoziţiilor legii nr. 31/1990.
A susţinut recurenta în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
S-a invocat că deşi la termenul din 16 mai 2006, intimata a depus la dosar întâmpinare şi actul constitutiv, instanţa nu le-a comunicat şi astfel nu a fost în măsură să combată susţinerile acesteia, aşa încât încălcarea art. 129 alin. (2) C. proc. civ., este sancţionată cu nulitatea hotărârii.
Procedând în acest mod instanţa de apel a încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. care presupune o procedură contradictorie cu respectarea dreptului de apărare şi a egalităţii armelor.
Critica nu este întemeiată.
Dreptul la un proces echitabil conform art. 6 din C.A.D.O. înseamnă dreptul oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil de un tribunal independent şi imparţial, în mod public şi într-un termen rezonabil, cu privire la drepturile şi obligaţiile sale civile sau privitor la orice acuzaţie i s-ar „aduce în materie penală".
Rezultă că acesta presupune publicitatea dezbaterilor, termen rezonabil de soluţionare a litigiului, principiul egalităţii armelor şi al contradictorialităţii.
În speţă, nu se poate reţine critica recurentei din acest punct de vedere cât timp aceasta a solicitat judecarea cauzei în lipsă la instanţa de apel şi deşi a fost legal citată pentru termenul din 16 mai 2006 nu a înţeles să se prezinte şi să-şi susţină cererea de apel, sau să combată susţinerile făcute de intimată în întâmpinarea depusă la dosar.
Nu se poate reţine că recurentei i s-a încălcat dreptul la apărare sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul are îndatorirea să respecte principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale procesului civil, cât timp nu s-a solicitat acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării şi mai mult apelanta (în speţă recurenta) a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
A arătat recurenta în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanţa de apel a respins fără temei legal susţinerea privind încălcarea dreptului la informare a acţionarilor în sensul că documentele i-au fost puse la dispoziţie la vechiul sediu din Buzău şi nu la sediul actual stabilit în Bucureşti în luna februarie 2005. Că nu reclamanta trebuia să solicite consultarea documentelor întrucât intimata avea obligaţia aceasta conform dispoziţiilor art. 184 alin. (1) din legea nr. 31/1990.
Nici această critică nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 184 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 „situaţiile financiare anuale, împreună cu rapoartele administratorilor, cenzorilor şi ale auditorilor financiari vor rămâne depuse la sediul societăţii şi la cel al sucursalelor, în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale pentru a fi consultate de acţionari".
În speţă, intimata a făcut dovada că a depus documentele respective pentru a fi consultate la sediul său din Buzău aşa cum rezultă din probele dosarului.
Faptul că intimata a convocat şi a ţinut A.G.E. din 29 aprilie 2005 în Bucureşti şi nu la sediul social din Buzău, nu duce la nulitatea hotărârilor adoptate la această dată, cât timp în actul constitutiv al societăţii comerciale SC A.R. SA s-a prevăzut la art. 13 pct. 8 că adunarea generală a acţionarilor se poate întruni la sediul societăţii sau orice alt loc din aceeaşi localitate sau din altă localitate din ţară astfel cum va fi indicat în convocator.
A.G.E. a avut loc, în Bucureşti aşa cum rezultă din convocatorul aflat la dosar fond, deci cu respectarea prevederilor actului constitutiv al societăţii.
Faţă de considerentele reţinute, va fi înlăturată afirmaţia recurentei că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că nu a administrat probele necesare pentru aflarea adevărului.
S-a susţinut în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că Decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea legii, întrucât nu s-a făcut aplicarea normelor legale de ordine publică privind determinarea prezenţei acţionarilor şi cvorumului în adunarea generală potrivit datelor din registrul acţionarilor. Că intimata a afirmat în cadrul adunării generale că nu are evidenţa acţionarilor, întrucât fuziunea nu a fost operată în registru, nu s-a putut stabili cvorumul real, numărul de acţiuni cu care puteau vota acţionarii prezenţi şi nici calitatea de acţionari a celor prezenţi.
A afirmat recurenta că nu s-a cunoscut care sunt acţionarii înscrişi în registru la data de referinţă, iar în procesul verbal al adunării generale ce emană de la intimată s-au consemnat date care nu corespund realităţii în ceea ce priveşte prezenţa acţionarilor şi a numărului de acţiuni deţinute de aceştia.
Criticile nu sunt întemeiate.
Deşi recurenta a susţinut că la adunarea generală nu s-a putut determina prezenţa acţionarilor şi a cvorumului potrivit datelor din registrul acţionarilor, în calitatea sa de reclamantă nu a dovedit cu acte că aceasta este realitatea.
Pe de altă parte, afirmaţia recurentei că nu s-a putut stabili cvorumul real, numărul de acţiuni cu care puteau vota acţionarii prezenţi,, acţionarii înscrişi în registru întrucât fuziunea nu a fost operată în registru, va fi înlăturată deoarece este contrazisă de probele dosarului.
Astfel, din certificatul de înregistrare menţiuni nr. 3387 din 1 martie 2005 eliberat de registrul comerţului Buzău şi încheierea nr. 30829 din 3 martie 2005 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău, rezultă că la data adoptării hotărârilor din 29 aprilie 2005 era înregistrată majorarea de capital, fuziunea şi sediul societăţii era cel indicat în convocator.
Susţinerea recurentei că în Adunarea Generală din 29 aprilie 2005 s-a votat în baza unui număr de acţiuni care nu corespunde realităţii este o simplă afirmaţie, ce nu a fost dovedită cu acte care să emane de la societatea de registru independent, singura în măsură să dea relaţii în acest sens.
În ultimul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că Decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea legii, întrucât instanţa nu a aplicat sancţiunea nulităţii hotărârii A.G.A. pentru nesemnarea procesului verbal al adunării de către secretarul ales.
Faptul că Legea nr. 31/1990 nu prevede în mod expres în art. 132 alin. (2) sancţiunea nulităţii în această situaţie este o simplă chestiune de tehnică legislativă întrucât nu se putea menţiona după fiecare articol că încălcarea dispoziţiilor respective atrag nulitatea absolută a hotărârii adunării generale ordinare sau extraordinare.
Nici această critică nu este întemeiată.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că procesul verbal al adunării generale extraordinare a acţionarilor din SC A.R. SA din 29 aprilie 2005 a fost semnat de C.M. acţionar şi secretar al adunării.
Faptul că procesul verbal nu a fost semnat şi de cel de al doilea secretar ales nu este un motiv de nulitate a hotărârii adoptate în A.G.E.A.
Dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 31/1990 privind semnarea procesului verbal de către secretar, nu cuprind norme imperative a căror încălcare să fie sancţionată cu nulitatea absolută a actului respectiv.
Pentru considerentele reţinute, Înalta Curte constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursului declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L., împotriva deciziei nr. 129 din 16 mai 2006 pronunţată de Curtea de apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi12ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1209/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1106/2007. Comercial → |
|---|
