ICCJ. Decizia nr. 1211/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1211/2007
Dosar nr. 8206/3/2006
Şedinţa publică din 16 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3471 din 17 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC A.T.G. SRL BUCUREŞTI împotriva pârâtei SC C.N.D.P.I. R. SA şi s-a constatat desfiinţat de drept contractul de închiriere nr. 134 din 15 ianuarie 2004 încheiat între părţi şi s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul comercial situat în Bucureşti.
Tribunalul a reţinut că între părţi s-a încheiat, la data de 14 ianuarie 2004, contractul de închiriere nr. 15 având ca obiect transmiterea dreptului de folosinţă asupra spaţiului comercial, în schimbul plăţii de către pârâtă a sumei de 1.900 Euro plus T.V.A., lunar. Potrivit art. 8 din contract, pârâta avea obligaţia de a achita chiria anticipat, din două în două luni, până la data de 15 ale lunii anterioare pentru următoarele două luni, prin emiterea unui bilet de ordin, iar potrivit art. 9 din contract, părţile au prevăzut ca în caz de neplată să fie calculate şi penalităţi de întârziere de 1,5 % pe zi de întârziere.
Pe de altă parte, părţile au stipulat prin clauza de la art. 31 din contract, ca, în caz de nerespectare a clauzelor esenţiale ale contractului, să se desfiinţeze de drept contractul din vina părţii care nu şi-a respectat obligaţia, fără a fi necesară punerea în întârziere şi fără vreo formalitate prealabilă.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei aferentă lunilor martie şi aprilie 2006, astfel că a fost aplicabil pactul comisoriu de gradul IV, contractul fiind desfiinţat de drept.
Pârâta a formulat apel, susţinând că instanţa nu a ţinut seama de faptul că pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, se află dosarul nr. 201/3/2006, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 578 din 15 februarie 2006 cu privire la constatarea nulităţii art. 36 din contractul de închiriere referitor la rezilierea unilaterală şi a notificării subsecvente, că acţiunea este inadmisibilă, lipsită de interes şi fără obiect.
Prin Decizia nr. 481 din 17 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele : instanţa de fond a apreciat corect că reclamanta a formulat capătul de cerere în constatarea desfiinţării de drept a unui raport juridic şi nu a unui fapt, cererea formulată de SC C.N.D.P.I. R. SA BUCUREŞTI pentru constatarea nulităţii absolute a art. 36 din contract a fost respinsă, astfel că există interesul reclamantei de a se constata desfiinţarea de drept a contractului de închiriere, iar acţiunea reclamantei este întemeiată pe art. 8 şi 31 din contractul de închiriere, nefiind lipsită de obiect, în raport de acţiunea din dosarul nr. 201/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Instanţa de fond a soluţionat corect excepţiile procesuale invocate precum şi fondul cauzei.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 481 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, susţinând, în esenţă, următoarele: instanţa de apel reţine eronat că pârâta mai avea un drept de folosinţă asupra spaţiului comercial, la 1 martie 2006, în pofida Notificării concediului locaţiunii făcută de reclamantă la data de 29 decembrie 2005; de asemenea, instanţa de apel, în soluţionarea excepţiei lipsei de interes, a ţinut seama de sentinţa nr. 578 dinn 15 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, interpretând greşit textul art. 1.200 şi 1.201 C. civ.
De asemenea, recurenta a susţinut că este criticabilă dezlegarea instanţei de apel în ceea ce priveşte culpa contractuală a pârâtei; deoarece instanţa a reţinut doar neîndeplinirea obligaţiei legale a recurentei de a emite facturile de chirie la termenul din 15 ale lunii anterioare pentru următoarele două luni, prin emiterea unui bilet la ordin.
Instanţa de apel a reţinut greşit că a fost desfiinţat de drept contractul de închiriere chiar la data scadenţei obligaţiei de plată a chiriei.
Potrivit art. 8 din contract, plata privea dreptul de folosinţă asupra imobilului începând cu 1 martie 2006 pentru lunile martie şi aprilie 2006, lunile ianuarie şi februarie fiind achitate în decembrie 2005.
În acest caz instanţa a încălcat principiul din art. 1024 C. civ., că termenul este în favoarea debitorului.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente : instanţa a reţinut corect că la data de 1 martie 2006, pârâta mai avea un drept de folosinţă asupra spaţiului comercial, în mod corect a soluţionat excepţia lipsei de interes a reclamantei, invocată de către pârâtă şi faţă de art. 8 din contractul de închiriere, s-a constatat ca desfiinţat de drept, contractul de închiriere.
Din dezvoltarea în fapt a motivelor de recurs, se constată că nu se regăsesc punctele 7-teza a doua, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., criticile formulate nu pot fi reţinute şi în consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.N.D.P.I. R. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 481 din 17 octombrie 2006 a Curţiide Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1216/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1209/2007. Comercial → |
|---|
