ICCJ. Decizia nr. 1226/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1226/2007
Dosar nr. 157/1/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 septembrie 2004, reclamanta SC S.C. SA a chemat în judecată pe pârâtele SC L.I.P.C. SA Bucureşti şi pe SC C. SRL Călăraşi pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute a Contractului de cesiune nr. 32 din 15 iulie 2004 încheiat de pârâte, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 11861 din 22 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti a admis cererea reclamantei, a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă nr. 32 din 15 iulie 2004 şi a obligat pe pârâte, în solidar, la plata sumei de 106.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 657 din 13 octombrie 2005, a respins apelurile pârâtelor, ca nefondate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta SC L.I.P.C. SA Bucureşti a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei în ceea ce o priveşte, întrucât contractul de cesiune a avut un obiect determinat, întrucât pârâta SC C. SRL s-a obligat să asigure mijloacele necesare executării creanţei, respectiv onorarii avocaţi, executori judecătoreşti experţi, precum şi orice cheltuieli legate de executarea silită.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea susţinerilor pe care pârâta le reiterează prin recursul de faţă în raport de probatoriile aflate la dosarul cauzei se constată că nu sunt întrunite nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune casarea sau modificarea hotărârii atacate.
În speţă, se constată că nu s-a putut face dovada succesiunii în timp a contractului de asociere în participaţie şi a contractului de cesiune de creanţă în litigiu, ca modalitate de stingere a datoriei preexistente, întrucât ambele convenţii au menţionate aceeaşi dată de 15 iulie 2004.
Pe de altă parte, având în vedere şi susţinerile făcute de părţi în faţa instanţei de fond, corect prin hotărârea ce se atacă s-a reţinut că, în situaţia în care pârâta recurentă a cedat dreptul său de creanţă pentru suma de 200.000 dolari S.U.A. împotriva reclamantei, fiind vorba de un contract cu titlul oneros, necontestat, trebuia să subziste în favoarea sa o contraprestaţie expres prevăzută.
Or, termenii contractului de cesiune nu permit precizarea obiectului contractului şi aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de apel, nu există nici elemente de raportare la contractul de asociere în participaţiune.
Cu alte cuvinte, cât timp nu suntem în prezenţa unui obiect determinat şi determinabil, prin lipsa contraprestaţiei obligatorii în raporturile contractuale sinalagmatice, corect instanţele au constatat nulitatea absolută a contractului în litigiu, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 967 C. civ.
În consecinţă, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.I.P.C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 657 din 13 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia V comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 970/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1216/2007. Comercial → |
|---|
