ICCJ. Decizia nr. 1228/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1228/2007
Dosar nr. 11462/2/2005
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 mai 2004, reclamantul P.M.A. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Bucureşti solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanţă încheiat la 23 decembrie 2003 între pârâtă şi SC K.K.E.R. SA Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia VI comercială, prin sentinţa comercială nr. 682 din 9 februarie 2005, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului.
Respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes invocate de pârâta SC K.K.E.R. SA Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, contractul de cesiune îndeplineşte condiţiile de validitate sub aspectul valabilităţii obiectului conform art. 948 şi 969 C. civ.
Apelul declarat de reclamantul P.M.A. împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI comercială, prin Decizia comercială nr. 825 din 14 decembrie 2005, reţinând în considerente că, contractul de cesiune îndeplineşte condiţiile de validitate sub aspectul valabilităţii obiectului potrivit art. 948, 969 C. civ., precum şi al existenţei şi valabilităţii cauzei conform art. 966 şi 968 C. civ., astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamantul P.M.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel a considerat ca fiind îndeplinite condiţiile pentru valabilitatea contractului de cesiune, interpretând greşit dispoziţiile art. 1392 C. civ.
O altă critică se referă la faptul că instanţa de apel nu a reţinut că fraudarea intereselor recurentului constituie un temei al nulităţii actului juridic şi că nu a examinat toate motivele invocate în cererea de apel.
În consecinţă, fără a preciza temeiul de drept, solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat în scris.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamant.
Criticile formulate de reclamant în calitate de debitor cedat, susţinând că, în mod eronat, instanţa de apel a considerat ca fiind îndeplinite condiţiile de valabilitate ale contractului de cesiune prevăzut de art. 1392 C. civ., sunt neîntemeiate.
Instanţa de apel a făcut o interpretare judicioasă a prevederilor textului de lege suscitat (art. 1392 C. civ.) şi a prevederilor art. 4.8 din contractul de cesiune potrivit cărora cedentul răspunde de existenţa actuală a creanţei şi accesoriilor sale, garantând valabilitatea creanţei cedate, neprezentând relevanţă în cauză analizarea caracterului litigios al creanţei în raport de art. 45 C. com.
De asemenea, nici a doua critică formulată nu este întemeiată, întrucât, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, fraudarea intereselor debitorului cedat nu poate fi reţinută drept cauză de nulitate absolută a contractului de cesiune de creanţă, ci, doar fraudarea legii poate constitui temei de nulitate ale actului juridic.
Neîntemeiată este şi a treia critică, instanţa de apel a examinat toate argumentele invocate şi a dat o interpretare corectă motivelor de apel formulate de reclamantul apelant.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant, menţinând ca temeinică şi legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.M.A. împotriva deciziei nr. 825 din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1230/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 941/2007. Comercial → |
|---|
