ICCJ. Decizia nr. 1230/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1230/2007
Dosar nr. 34146/2/2005
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de arbitrare formulată la 5 noiembrie 2004, reclamanta A.D.S. Bucureşti a chemat în judecată pârâtul arendaş A.B. comuna Boişoara, jud. Vâlcea pentru ca, în contradictoriu să se dispună:
- obligarea la plata sumei de 158.511.636 lei, arendă neachitată şi 12.409.584 lei, penalităţi de întârziere calculate până la 26 mai 2004;
- rezilierea contractului de arendă nr. 116 din 27 aprilie 2002;
Cu adresa 11218 din 23 februarie 2005 înregistrată la arbitraj la 28 februarie 2005 reclamanta şi-a modificat acţiunea în sensul obligării pârâtului la 30.531.782 lei, redevenţă şi 4.146.010 lei, penalităţi de întârziere în plată şi la plata, în continuare până la stingerea debitului.
Cu sentinţa arbitrală nr. 133 din 6 mai 2005, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, s-a admis acţiunea în parte, în sensul obligării pârâtului la plata arendei în sumă de 30.531.782 lei şi a penalităţilor de întârziere în sumă de 4.146.010 lei, calculate până la 14 februarie 2005, cu cheltuieli de arbitrare.
A fost respinsă cererea pentru plata penalităţilor în continuare, după 14 februarie 2005, întrucât cifric nu au fost precizate şi nu s-a achitat taxa arbitrală.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că pârâtul nu şi-a îndeplinit integral obligaţia de a achita arenda la cotele şi termenele stabilite cu reclamanta. Că, reclamanta a verificat plăţile parţiale efectuate de pârât şi, ca urmare, şi-a restrâns cererea la sumele, admise prin hotărâre.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat acţiune în anulare, în temeiul art. 364 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- tribunalul arbitral nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind rezilierea contractului de arendă;
- s-au încălcat dispoziţiile imperative ale legii, ordinea publică şi bunele moravuri, prin neacordarea penalităţilor de întârziere în plata arendei, în continuare, după 14 februarie 2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 71 din 3 aprilie 2006, a respins acţiunea în anulare.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri că criticile reclamantei sunt nefondate, întrucât tribunalul arbitral nu putea să se pronunţe asupra rezilierii contractului de arendă, faţă de modificarea şi precizarea de acţiune intervenită după introducerea acţiunii. Cât priveşte neacordarea penalităţilor de întârziere şi după 14 februarie 2005, hotărârea este întemeiată prin neprecizarea şi netimbrarea cererii.
Împotriva sentinţei menţionate, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 299 şi 3041 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greşit s-a reţinut că a renunţat la cererea de constatare a rezilierii contractului de arendă, astfel că tribunalul arbitral nu s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere.
Nu se putea reţine că a intervenit o renunţare, cât timp nu a existat o cerere expresă în acest sens.
- culpa neachitării taxei arbitrale revine Tribunalului arbitral care nu a calculat taxa aferentă penalităţilor solicitate în continuare, după 14 februarie 2005.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele motive:
Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru motivele strict determinate prin art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.
Critica recurentei şi anume, nepronunţarea Tribunalului arbitral asupra cererii privind constatarea rezilierii contractului de arendă, ar putea fi încadrată în art. 364 lit. f) C. proc. civ., nepronunţarea „asupra unui lucru cerut". Numai că, în speţă, recurenta ignoră faptul că, deşi a cerut prin acţiunea introductivă, rezilierea contractului de arendă, şi-a modificat, cu adresa 11218/23 februarie 2005 cererea, solicitând numai obligarea la plata arendei şi a penalităţilor, într-un cuantum diminuat.
În cererea de modificare a acţiunii, nu mai este menţionat capătul de cerere privind constatarea rezilierii contractului, astfel că tribunalul arbitral întemeiat nu s-a pronunţat asupra rezilierii.
Privitor la penalităţile de întârziere în plata arendei, este de reţinut că, prin cererea modificatoare s-au cerut penalităţi în sumă de 4.146.010 lei, calculate până la 14 februarie 2005 şi această sumă a fost acordată.
Reclamanta nu a calculat şi nu a cerut penalităţi pentru perioada următoare datei de 14 februarie 2005 astfel că nu s-a pus problema calculării taxei arbitrale şi punerii în discuţia părţilor.
Aşa fiind, criticile recurentei sunt nefondate, iar recursul urmează să fie respins, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 71 din 3 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1235/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1228/2007. Comercial → |
|---|
