ICCJ. Decizia nr. 1237/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1237/2007
Dosar nr. 34126/2/2005
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 iunie 2005, reclamanta SC S.R. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC R.S. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa anularea hotărârii A.G.E.A. a pârâtei din data de 7 iunie 2005.
Tribunalul Bucureşti, secţia VI comercială, prin sentinţa civilă nr. 3672 din 16 septembrie 2005, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei SC S.R. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data semnării de administratorul provizoriu, respectiv a convocării, mandatele cenzorilor nu fuseseră suspendate, măsură dispusă ulterior, conform sentinţei 2677 din 6 iunie 2005, cu consecinţa valabilităţii actelor efectuate în exerciţiul funcţiei anterior acestor date.
Apelul declarat de reclamanta SC S.R. SRL împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia V comercială, prin Decizia nr. 248 din 12 mai 2006, reţinând în considerente că la data convocării A.G.E.A. nu au fost încălcate prevederile art. 129 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 republicată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta SC S.R. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu încălcarea esenţială a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 132 alin. (9) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 republicată, devenind incident motivul de recurs reglementat prin dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
O altă critică se referă la faptul că instanţa de apel, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, devenind incident motivul de recurs reglementat prin dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea deciziei atacate şi pe fond admiterea acţiunii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel, în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi casată sau modificată prin recursul declarat de reclamantă.
Criticile formulate de recurentă că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea esenţială a legii şi interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat înţelesul acestuia, sunt neîntemeiate.
Ambele instanţe au interpretat corect dispoziţiile legale incidente cauzei şi actul juridic dedus judecăţii, reţinând că nu au fost încălcate prevederile art. 129 alin. (3) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 republicată, câtă vreme din probatoriul administrat în cauză nu rezultă acest aspect, fiind legitimă conducerea adunării de administratorul provizoriu, supravegherea şi respectiv îndeplinirea operaţiunilor de ţinere a adunării de către un notar public, îndeplinind şi funcţia de secretar.
Astfel, în aceste condiţii, procesul verbal al şedinţei conform art. 131 alin. (1) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 a fost semnat de administratorul provizoriu, care a îndeplinit şi funcţia de secretar al adunării, întocmind şi procesul-verbal – drept conferit prin lege, de art. 129 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990.
Referitor la critica că instanţa de apel nu a analizat critica referitoare la clauza specială prevăzută de art. 8.1 din statut, se apreciază că este neîntemeiată, întrucât, nefiind analizată de instanţa de fond, în mod corect a procedat instanţa de apel, altfel s-ar fi eludat un grad de jurisdicţie.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 248 din 12 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia V comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1239/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1821/2007. Comercial → |
|---|
