ICCJ. Decizia nr. 1235/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1235/2007
Dosar nr. 19475/3/2005
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 mai 2005, reclamanta SC P.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta R.A.D.E.F. – R.F. – Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la încheierea convenţiei de vânzare cumpărare a activului Cinematograful G., situat în Calea Griviţei pe care îl deţine în calitate de locatar, cu cheltuieli de judecată.
La data de 26 iulie 2005, Ministerul Culturii şi cultelor a formulat o cerere de intervenţie în interesul pârâtei, invocând excepţia lipsei de obiect, lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 355 din 1 februarie 2006, a admis excepţia prematurităţii introducerii acţiunii şi în consecinţă a respins acţiunea reclamantei ca prematură. Totodată a fost admisă cererea de intervenţie a Ministerului Culturii şi Cultelor.
Prin Decizia comercială nr. 378 din 16 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul reclamantei a desfiinţat sentinţa civilă de mai sus şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti au declarat recurs reclamanta şi intervenientul.
Prin recursul său reclamanta solicită în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată privind obligarea la încheierea contractului de vânzare cumpărare a cinematografului pe care îl deţine cu chirie şi pentru care M.C.C. şi-a dat avizul.
Prin recursul său intervenientul Ministerul Culturii şi Cultelor solicită, în esenţă, respingerea apelului reclamantei şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, întrucât dreptul invocat nu este actual.
În legătură cu recursurile de faţă se reţin următoarele:
În ceea ce priveşte recursul reclamantei, care solicită soluţionarea pe fond a cauzei, în această fază procesuală, şi obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului, Cinematograful G.", trebuie reţinut că pricina fiind soluţionată pe excepţia prematurităţii, nu s-a antamat fondul.
Cu alte cuvinte, cât timp cauza a fost dezlegată la instanţa de fond pe excepţia prematurităţii, litigiul nu poate fi soluţionat pe fond direct în recurs, aşa cum greşit solicită reclamanta.
De altfel, corect instanţa de apel, care a admis apelul reclamantei, a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile procedurale privind prematuritatea formulării unei acţiuni în justiţie şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond. Aceasta va examina toate susţinerile pe care reclamanta le face prin recursul său privitoare la fondul cauzei, care nu au fost examinate de prima instanţă care a deslegat numai problema prematurităţii acţiunii.
În ceea ce priveşte recursul intervenientului, care consideră că apelul reclamantei trebuia respins, nu poate fi primit.
În speţă, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicaţiune a dispoziţiilor legale aplicabile în domeniul privatizării HG nr. 577/2002 şi OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale cu modificările sale ulterioare şi având în vedere obiectul acţiunii de faţă (obligaţia de a face, respectiv de a încheia un contract de vânzare cumpărare) a reţinut că nu sunt prevăzute în acest caz proceduri prealabile promovării acţiunii în justiţie care să condiţioneze sau să amâne o cerere de chemare în judecată.
În consecinţă, nu poate fi primită susţinerea intervenientului că dreptul reclamantei de a solicita vânzarea cumpărarea activului în discuţie, în condiţiile Legii nr. 346/2004, nu este actual.
Cu alte cuvinte, cât timp dispoziţiile legale menţionate nu condiţionează exercitarea dreptului la acţiune de o procedură prealabilă expresă, prima instanţă trebuie să examineze pe fond temeinicia acţiunii reclamantei, aşa cum corect s-a dispus prin hotărârea ce se atacă.
Având în vedere cele de mai sus, se constată că atât recursul reclamantei cât şi cel al intervenientei nu îndeplinesc condiţiile art. 304 C. proc. civ. şi vor fi respinse ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC P.S. SRL Bucureşti şi intervenienta Ministerul Culturii Şi Cultelor Bucureşti împotriva deciziei nr. 378 din 16 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 198/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1230/2007. Comercial → |
|---|
