ICCJ. Decizia nr. 600/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 600/2007
Dosar nr. 12489/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 3168/ C din 2 septembrie 2003, a admis excepţia prematurităţii acţiunii, ridicată din oficiu de instanţă şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta C.A. R.A. Braşov cu sediul social în Braşov, judeţul Braşov în contradictoriu cu pârâta R.A.G.C.P.S. Săcele cu sediul social în Săcele, judeţul Braşov, având ca obiect pretenţii.
Instanţa de fond a reţinut în fundamentarea acestei soluţii că reclamanta nu a făcut dovada convocării pârâtei pentru conciliere conform art. 7201 C. proc. civ., adresa cu nr. 3226 din 19 decembrie 2002 cuprinzând numai pretenţii care se regăsesc în conţinutul acţiunii.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 22/ Ap din 25 noiembrie 2003, a admis apelul declarat de reclamanta C.A. R.A. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 3168 din 2 septembrie 2003 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a anulat-o, stabilind că notificarea adresată societăţii pârâte evidenţiază respectarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. Deoarece prima instanţă a soluţionat procesul pe excepţia de prematuritate a acţiunii ca urmare a neefectuării concilierii prealabile, fără a intra în cercetarea fondului, a fost stabilit termen pentru data de 13 ianuarie 2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3420 din 7 iunie 2005, a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta R.A.G.C.P.S. Săcele împotriva deciziei nr. 22/ Ap din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 76/ Ap din 6 iunie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantei C.A. R.A. Braşov în contradictoriu cu pârâta R.A.G.C.P.S. Săcele şi în consecinţă a obligat pârâta să plătească suma de 1.192.477.366 Rol cu titlu de penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată parţiale.
În principal s-a apreciat că din concluziile expertizei tehnice şi a clauzelor contractuale, contravaloarea facturii pe luna aprilie 2000 nu este datorată. Expertul a conchis că determinarea modalităţii de calcul a facturii este eronată şi că evoluţia cantitativă a consumurilor pe perioada iunie 1999 – iulie 2001 demonstrează că factura în cauză nu constituie un consum real de branşamentului Movila, existând şi posibilitatea defectării contoarului sau facturarea dublă în cazul facturii nr. 8357360 din 27 iunie 2000. Devine aplicabil principiul că orice dubiu profită pârâtei, astfel fiind respins petitul privind obligarea la suma cuprinsă în factura lunii aprilie 2000 şi a penalităţilor de întârziere aferente, accesoriu ce urmează soarta principalului.
În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere calculate la facturile plătite după termenul scadent, s-a reţinut acordul pârâtei pentru plata acestora şi cifrează suma datorată la 1.192.477.336 lei, sumă calculată prin expertiză tehnică.
Împotriva deciziei nr. 76/ Ap din 6 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a promovat recurs C.A. RA Braşov, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, a fost analizată superficial situaţia de fapt iar raportul de expertiză cuprinde erori, solicitându-se admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate şi rejudecând cauza în fond, admiterea acţiunii în sensul obligării pârâtei şi la plata facturilor emise pe luna aprilie 2000, precum şi a penalităţilor de întârziere aferente neachitării acesteia. A fost invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă R.A.G. C.P.S. Săcele a depus întâmpinare motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.A. R.A. Braşov pentru următoarele considerente.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată apare cât se poate de evident, că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 216.685.334 lei cu titlu de preţ pentru serviciile prestate şi facturate de regie în perioada aprilie 2000, a sumei de 216.685.334 lei reprezentând penalităţi de întârziere, calculate pentru neplata facturilor în termen şi a sumei de 1.196.968.466 lei penalităţi de întârziere, calculate la debit achitat, după împlinirea termenului scadent de plată al facturilor.
Printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, în contextul contractului nr. 1522 din 10 noiembrie 1994 având ca obiect livrarea de apă potabilă şi industrială, evacuarea apelor uzate menajere, industriale şi meteorice în cantităţile stabilite în anexa 1.
Relevanţă în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept a avut-o raportul de expertiză tehnică contabilă nr. 1956/2005 întocmit de expertul D.C.E., care amplu documentat şi bine argumentat a concluzionat că determinarea modalităţii de calcul a facturii nr. 8357360 din 27 aprilie 2000 este eronată, indexul apometrului nefiind corect. S-a menţionat că orice aport de măsurat ca şi apometrul porneşte de la zero când este nou, sau dacă a mai fost utilizat, se precizează în mod expres cifra de pornire într-o fişă şi se aduce la cunoştinţă utilizatorului, în cauză apometrul având ca cifră de pornire chiar o cifră egală cu consumul pauşal, folosit când nu exista aparat. De asemenea, evoluţia cantitativă a consumurilor pe perioada iunie 1999 – iulie 2001 contrazice factura emisă şi contestată de pârâtă.
Indiferent de existenţa apometrului, suma facturată este cu mult peste realitatea şi practica consumului, mai ales că nu a fost întocmit documentul care să ateste data montării apometrului şi indexul apometrului montat.
Fiind admisă în parte acţiunea reclamantei, din această perspectivă şi cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta, vor fi suportate în parte, proporţional cu cuantumul pretenţiilor admise.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.A. R.A. Braşov împotriva deciziei nr. 76/ Ap din 6 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă cuprinsă în conţinutul art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.A. R.A. Braşov, împotriva deciziei nr. 76 din 6 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 1423/2003, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 597/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 724/2007. Comercial → |
|---|
