ICCJ. Decizia nr. 764/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 764/2007
Dosar nr. 11658/2/2005
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Debitoarea SC A.C. SA prin administrator judiciar SC E. SRL Arad şi creditoarea A.N.A.F. – D.G.F.P. Arad, au solicitat în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti, P.C. Criş, C.L. Mişca, SC P.B. SRL, R.D.T. Arad, SC A. SA Arad, S.N.P. P., I.V. şi A.D.S. constatarea nulităţii parţiale a planului de distribuire a sumelor rezultate din valorificarea pe calea executării silite a unei părţi din patrimoniul debitoarei întrucât sunt încălcate prevederile Legii 64/1995.
Judecătorul sindic al Tribunalului Arad, prin sentinţa civilă 2439 din 15 noiembrie 2004 a respins excepţia de necompetenţă, a admis cererea constatând nulitatea absolută parţială a planului de distribuire a creanţelor în sumă de 108.021,41 dolari S.U.A. şi a dispus virarea sumei de 1.011.002.049 lei în contul unic, reprezentând creanţele D.G.F.P. Arad A.F.P. Chişineu Criş şi P.C. Criş.
Instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 45, 37 şi 108 din Legea nr. 64/1995 astfel încât a declarat competenţa judecătorului sindic de soluţionare a pricinii, iar pe fond data licitaţiei publice 18 martie 2004 efectuată după deschiderea procedurii reorganizării şi lichidării judiciare.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă 126 din 23 februarie 2005, a admis recursul A.V.A.S., a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa de recurs a considerat aplicaţiunea prevederilor art. 45 din OUG nr. 51/1998 care atribuie competenţa de soluţionare a tuturor cererilor în legătură cu activele preluate de A.V.A.S. curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială 38 din 22 februarie 2006, a respins, ca neîntemeiate, cererile A.N.A.F., D.G.F.P. Arad şi SC A.C. SA prin administrator judiciar SC E. SRL.
Instanţa a reţinut că împotriva debitoarei SC A.C. SA s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului prin sentinţa civilă 688 din 15 martie 2004 iar A.V.A.S. a început executarea silită înainte de această dată aşa încât deşi licitaţia a avut loc la 18 martie 2004 nu erau aplicabile dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 64/1995 ci prevederile derogatorii ale art. 89 din OUG nr. 51/1998.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, SC E. SRL, lichidatorul judiciar al SC A.C. SA, a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile OUG nr. 51/1998 întrucât A.V.A.S. a aderat la procedura instituită de Legea nr. 64/1995 iar la momentul întocmirii planului de distribuire a preţului rezultat din executarea silită era în vigoare Legea nr. 149/2004 care a abrogat prevederile art. 89 şi 90 din ordonanţa sus-menţionată.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Dispoziţiile Legii nr. 64/1995 prevedeau o procedură de executare silită, unitară, colectivă, concursuală şi egalitară asupra bunurilor debitorului comun, pentru apărarea în comun a tuturor creditorilor.
Scopul legii, determinat de şansa egală acordată tuturor creditorilor, s-a concretizat în abrogarea dispoziţiilor art. 89 şi 90 din OUG nr. 51/1998, prin Legea nr. 149/2004.
Prin sentinţa civilă 688 din 15 martie 2004, Tribunalul Arad a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei SC A.C. SA, procedură la care s-a înscris prin cererea 13429 din 14 mai 2004 şi creditorul A.V.A.S.
Prin procedura de executare silită instituită de OUG nr. 51/1998, A.V.A.S. a valorificat prin licitaţie publică un imobil aparţinând debitoarei, la 18 martie 2004, după deschiderea procedurii speciale de executare silită, iar la 30 septembrie 2004 a întocmit planul de distribuire a preţului, după ce dispoziţiile art. 89 din OUG nr. 51/1998 au fost abrogate, prin Legea nr. 149/2004.
Aşa dar la momentul întocmirii planului de redistribuire contestat, A.V.A.S. se afla pe lista creditorilor debitorului comun, acceptând normele procedurale execuţionale impuse de Legea nr. 64/1995, iar prevederile derogatorii prevăzute de OUG nr. 51/1998 erau abrogate.
Aplicând planul de distribuire a fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor. A.V.A.S. a considerat că dispoziţiile art. 120 şi urm. din Legea nr. 64/1995 îi sunt aplicabile.
Întrucât toate procedurile prevăzute în Legea nr. 64/1995 sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului, iar curtea de apel este instanţa de recurs (art. 6 şi 8 din aceeaşi lege) această din urmă instanţă era competentă să soluţioneze recursul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei civile 2439 din 15 noiembrie 2004 pronunţată de judecătorul sindic.
În mod greşit, atât Curtea de Apel Timişoara cât şi Curtea de Apel Bucureşti, fără a ţine cont de data deschiderii procedurii speciale de executare silită raportată la data valorificării imobilului debitoarei prin vânzarea la licitaţie şi a întocmirii planului de distribuire a preţului, au considerat aplicabile dispoziţiile OUG nr. 51/1998 şi în consecinţă competenţa de soluţionare în primă instanţă a curţii de apel.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva sentinţei 38 din 22 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, va casa sentinţa atacată şi Decizia 126 din 23 februarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara şi, va trimite cauza la această din urmă instanţă pentru a se pronunţa asupra recursului declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei civile 2439 din 15 noiembrie 2004 pronunţată de judecătorul sindic al Tribunalului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea SC E.C. SRL lichidator al SC A.C. SA Chişineu Criş.
Casează sentinţa comercială nr. 38 din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi Decizia nr. 126 din 23 februarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Trimite cauza la Curtea de Apel Timişoara pentru a judeca recursul împotriva sentinţei nr. 2439 din 15 noiembrie 2004 a judecătorului sindic.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 771/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1348/2007. Comercial → |
|---|
