ICCJ. Decizia nr. 1522/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1522/2007
Dosar nr. 34130/2/2005
Şedinţa publică din 25 aprilie 2007.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3619 din 14 septembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a Vi-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului R.M. şi a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC F.I.S.E.E.S. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul nu justifică un interes legitim şi personal în anularea hotărârii A.G.A. nr. 4 din 12 mai 2005 luată de pârâta, deoarece finalitatea procesului nu conduce la apărarea unui drept personal al acestuia.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Apelantul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a considerat greşit că reclamantul nu prezintă interes legitim în promovarea acţiunii, pentru că a omis să cerceteze dacă acesta a fost schimbat legal din funcţie.
Apelantul a invocat faptul că nu a contestat dreptul acţionarului unic de a-1 schimba din funcţie ci măsura luată sub aspectul nelegalităţii acesteia.
Prin întâmpinare, pârâta intimată a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susţinând că prin cererea de anulare a hotărârii A.G.A. atacate, reclamantul a urmărit lipsirea de efecte juridice a unei decizii a cărei adoptare nu priveşte drepturile sale legitime.
Analizând legalitatea sentinţei, prin prisma criticii formulate de apelant, CURTEA, prin Decizia comercială nr. 368 din 19 iunie 2006, a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de apel, confirmând hotărârea primei instanţe şi în ceea ce priveşte considerentele acesteia, a statuat că cererea de chemare în judecată a fost promovată pentru apărarea interesului personal al reclamantului şi nu interesul social, aşa cum prevede art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, iar în raport de alin. (4) din acelaşi act normativ, legiuitorul nu conferă dreptul administratorilor să exercite acţiunea în anularea hotărârii A.G.A. atunci când acesta priveşte revocarea lor din funcţie.
Dacă revocarea are loc fără justă cauză, administratorul poate cere daune interese nu şi reintegrarea în funcţie.
Din acest motiv, legiuitorul nu a dat administratorului calea de a introduce acţiune în anularea unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor, prin care a fost revocat din funcţie.
S-a apreciat astfel, că aceste prevederi legale au fost corect reţinute şi, aplicate de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a introdus recurs reclamantul invocând nelegalitatea acesteia, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deîndată ce instanţa nu a reţinut motivele de nulitate absolută a A.G.A. nr. 4 din 12 mai 2005 constând în frauda la lege determinată de faptul că:
- încălcarea art. 15 din statutul societăţii, în raport de care nu se dă în competenţa A.G.A., posibilitatea anulării unei alte hotărâri a acţionarilor;
- încălcarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990;
- mandatul de revocare din funcţie s-a pus în executare înainte de publicarea în M. Of.
- au fost încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (3) din statut referitoare la termenul de convocare a A.G.A.;
- dreptul de a ataca hotărârea A.G.A. pentru motive de nulitate absolută este un drept legitim izvorât din lege, astfel că în mod nelegal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În raport de rezolvarea dată litigiului, prin respingerea cererii de chemare în judecată, pe excepţia lipsei calităţii procesuale active, urmează a se analiza doar critica ce vizează nelegalitatea deciziei, prin prisma statuării şi în calea de atac a apelului, că reclamantul nu are calitate procesuală activă, care să-i confere dreptul de a solicita anularea A.G.A., prin care a fost revocat din funcţia de director.
Celelalte critici, puteau fi analizate în situaţia în care cauza era soluţionată pe fond.
Aşa fiind, analizând motivul de recurs, ce vizează cadrul procesual în care a fost soluţionată cauza, în raport de cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se reţine că Decizia instanţei de apel a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Reţinând justificat aplicabilitatea textului legal, Curtea a reţinut că acţiunea în anularea A.G.A. nu a avut ca temei un interes social, al acţionarilor societăţii, ci interesul personal al recurentului reclamant, care urmărea indirect lipsirea de efecte a măsurii de revocare din funcţie.
Or, prin art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, s-a înlăturat expres posibilitatea administratorilor să exercite acţiuni în anularea hotărârii A.G.A., când prin aceasta s-a dispus revocarea lor din funcţie, textul fiind imperativ şi având menirea să ilustreze principiul potrivit căruia revocabilitatea mandatului, implicit a funcţiei de administrator, derivă din natura acestora.
Această revocabilitate, este instrumentul pe care îl au acţionarii şi de care pot uzita, chiar şi independent de stabilirea vreunei culpe în sarcina administratorului, atunci când aceştia şi-au pierdut încrederea în actul de administrare.
De aceea revocarea administratorului dispusă prin hotărâre A.G.A., nu poate fi cenzurată printr-o acţiune în anulare, introdusă de administrator, aşa cum corect au reţinut ambele instanţe.
Aşa fiind, în mod legal acţiunea recurentului reclamant a fost respinsă prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, ridicată de intimata pârâtă.
Pe cale de consecinţă în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva deciziei comerciale nr. 368 din 19 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1523/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1428/2007. Comercial → |
|---|
