ICCJ. Decizia nr. 1653/2007. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1653/2007
Dosar nr. 689/46/2006
Şedinţa publică din 4 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul L.P.G. a chemat în judecată pe pârâta SC U. SA ALBA IULIA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se confirme retragerea sa din societate începând cu data de 30 iulie 2004 şi să fie obligată pârâta să-i achite contravaloarea celor 96.726 acţiuni nominative pe care acesta le posedă, calculate la valoarea medie de piaţă a acţiunilor din ultimul trimestru.
În motivare, se arată că în urma preluării pachetului majoritar de acţiuni al SC U. SA de către SC C.P. SA ALBA IULIA acest acţionar a convocat la 30 iulie 2004 o adunare generală extraordinară a acţionarilor în care s-a hotărât fuziunea prin absorbţie a SC U. SA în SC A. SA, chestiune la care reclamantul s-a opus.
Cu aceiaşi ocazie, reclamantul a declarat că înţelege să uzeze de dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 republicată, retrăgându-se din societate iar aceasta trebuie să-i achite contravaloarea medie din ultimul semestru, certificată de tranzacţia realizată prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni, respectiv de 10.300 lei/acţiune.
Contrar prevederilor legale, solicitarea reclamantului a fost supusă la vot de adunarea generală extraordinară a acţionarilor şi amânată a se vota pe o perioadă nedeterminată, soluţie impusă abuziv de acţionarul majoritar şi care are drept scop tergiversarea achitării contravalorii acţiunilor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, înrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 133 din Legea nr. 31/1990 şi ca inadmisibilă, deoarece propunerea nu a fost discutată şi instanţa nu se poate substitui voinţei acţionarilor.
Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 614/ CA din 2 octombrie 2004, a respins acţiunea obligându-l pe reclamant la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa, de fond a reţinut că reclamantul a solicitat conform art. 133 din Legea nr. 31/1990 retragerea din societate şi achitarea contravalorii acţiunilor la valoarea medie de piaţă, certificată de tranzacţia cu acţionarul majoritar, privind la dispoziţia depozitarului SC M. SA CLUJ-NAPOCA toate acţiunile deţinute.
S-a cerut ca declaraţie de retragere şi de depunere de acţiuni să fie consemnată în procesul verbal de şedinţă al adunării generale extraordinare.
Solicitarea reclamantului a fost pusă în discuţia adunării generale extraordinare şi a adunării generale a acţionarilor însă acţionarul majoritar a propus amânarea votării până la încheierea negocierilor cu reclamantul.
Prima instanţă a reţinut că solicitarea reclamantului trebuia să îndeplinească anumite condiţii:
1. Hotărârea adunării generale a acţionarilor trebuia să se refere la schimbarea obiectului de activitate, mutarea sediului, schimbarea formei socieăţii;
2. Acţionarul respectiv trebuia să voteze împotriva;
3. Valoarea acţiunilor trebuia stabilită de un expert autorizat prin folosirea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene, cheltuielile fiind suportate de societate.
Aceste condiţii nu sunt întrunite cumulativ în condiţiile în care preţul unei acţiuni nu a fost stabilit în condiţiile prescrise de lege că prin aprecierea reclamantului care a folosit un alt criteriu ce nu poate fi acceptat, iar acesta s-a adresat direct instanţei, deşi acest drept cunoscut de lege nu i-a fost contestat şi nici îngrădit prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor.
Numai în măsura în care printr-o astfel de hotărâre s-ar fi refuzat în mod nejustificat să se dea curs cererii sale, reclamantul se putea adresa direct instanţei de judecată.
Împotriva sentinţei, în termen legal a formulat apel reclamantul care a criticat-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Curtea de Apel Piteşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 60/ A-C din 21 iunie 2006, a admis apelul formulat de reclamantul L.P. şi a anula sentinţa şi evocând fondul a admis acţiunea şi a luat act de retragerea reclamantului din SC A. SA şi a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 94.008 lei către reclamant reprezentând contravaloarea acţiunilor deţinute la SC U. SA (ce a fuzionat prin absorţie în SC A. SA) şi la plata sumei de 6.397,70 lei către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă că, potrivit art. 134 din Legea nr. 31/1990 care a reţinut conţinutul fostului art. 133, acţionari care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului de activitate, la mutarea sediului sau la forma societăţii au dreptul de a retrage din societate şi dreptul de a obţine de la societate contravaloarea acţiunilor pe care le posedă la valoarea medie determinată de către un expert autorizat prin folosirea a cel putin două metode de evaluare recunoscute la standardele europene de evaluare (E.V.S.) costurile fiind suportate de societatea în cauză iar cerinţele impuse de textul de lege au fost îndeplinite integral dat fiind faptul că reclamantul a votat împotriva hotărârii cu SC U. SA să fuzioneze prin absorbţie în SC A. SA fapt necontestat de pârâtă şi care rezultă din procesul-verbal de şedinţă din 30 iulie 2004 şi ca urmare a schimbării implicite a obiectului de activitate tocmai ca efect al fuziunii prin absorbţie.
Determinându-se şi valoarea medie a acţiunilor conform art. 134 din Legea nr. 31/1991 prin folosirea a patru metode de evaluare, reclamantul este îndreptăţit la plata sumei totale de 94.008 lei echivalentul celor 96.276 de acţiuni deţinute la SC U. SA.
Împotriva deciziei nr. 60/ A-C din 21 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs în termen legal şi timbrat, pârâta SC A. SA ALBA IULIA criticând-o pentru nelegaliate şi susţinând, în esenţă că, nelegalitatea hotărârii recurate provine din încălcarea normei cuprinsă în art. 134 (fost 133) din Legea nr. 31/1990 deoarece aceasta a invocat în faţa instanţelor ca cele trei condiţii cuprinse în acest text de lege trebuie să fie îndeplinite cumultativ, lipsa uneia din ele ducând la respingerea cererii formulate iar instanţa de apel a analizat în cauză dar formal îndeplinirea condiţiilor legal stabilite, fără a fi analizată îndeplinirea acestor condiţii legale.
Pârâta A. SA ALBA IULIA a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei recurate şi respingerea apelului cu menţinerea soluţiei instanţei de fond şi cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 134 din Legea nr. 31/1990 acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârile legate de adunarea generală cu privire la schimbarea obiectului de activitate, la mutarea sediului sau la forma societăţii au dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine de la societate contravaloarea acţiunilor pe care le posedă, la valoarea medie determinată de către un expert autorizat, prin folosirea a cel putin două metode de evaluare cunoscute la standardele europene de evaluare (E.V.S.) costurile fiind suportate de societatea în cauză. În mod corect a reţinut instanţa de apel că au fost respectate integral cerinţele impuse de textul de lege, deoarece reclamantul a votat împoriva hotărârii ca SC U. SA să fuzioneze prin absorbţie în SC A. SA, fapt necontestat de pârâtă şi care rezultă din procesul-verbal de şedinţă din 30 iulie 2004 cât şi ca urmare a schimbării implicite a obiectului de activitate tocmai ca efect al fuziunii prin absorbţie.
Certificatul de la dosarul Curţii de Apel Alba Iulia evidenţiază faptul că activitatea principală a SC A. SA constă în fabricarea încălţămintei, cod 1930, în timp ce activitatea SC U. SA constă în comerţ cu amănuntul al mobilei.
Schimbarea obiectului de activitate se încadrează în prevederile art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 având în vedere împotrivirea reclamantului manifestată cu prilejul şedinţei adunării generale extraordinare din 30 iulie 2004, avea dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine de la aceasta contravaloarea acţiunilor pe care le posedă, determinată în condiţiile legii.
În mod corect a stabilit instanţa de apel care sunt temeiurile reragerii reclamantului din societate.
Determinându-se şi valoarea medie a acţiunilor conform art. 134 din Legea nr. 31/1990, prin folosirea a patru metode de evaluare, instanţa de apel în mod corect a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la plata sumei totale de 94008 lei, echivalentul a celor 96726 de acţiuni deţinute la SC U. SA.
În mod corect a reţinut instanţa de apel că acţiunea reclamantului nu este inadmisibilă întrucât din probele administrate în cauză cu referire expresă la procesul-verbal din 30 iuie 2004 (dosarul nr. 4759/2004 rezultă că reclamanul şi-a exercitat dreptul conferit de art. 133/actualul 134 din Legea nr. 31/1990) drept care nu putea să fie cenzurat de societate, aceasta fiind obligată să ia act de opţiunea acţionarului.
Instanţa de apel, în mod corect, a apreciat actul juridic dedus judecăţii pe baza probatoriilor administrate în cauză şi a prevederilor legale şi în consecinţă recurenta-pârâtă va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată către intimatul L.P.G. în baza art. 274 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced rezultă că Decizia atacată este legală şi drept urmare, Înalta Curte va respinge recursul, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA ALBA IULIA împotriva deciziei nr. 60/ A-C din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului L.P.G. cheltuieli de judecată în sumă de 129,50 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 1779/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1652/2007. Comercial → |
---|