ICCJ. Decizia nr. 1779/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1779/2007
Dosar nr. 14686/54/2006
Şedinţa publică din 11 mai 2007
Asupra cererii de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, reclamanta SC M. SA Craiova a solicitat obligarea pârâtei SC A.I. SA Brebeni la plata sumei de 1.615.863.323 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că în temeiul unui contract de vânzare cumpărare a livrat către pârâtă un tractor agricol, în valoare de 2.115.863.323 lei, inclusiv TVA, iar la livrare pârâta a achitat suma de 500.000.000 lei, diferenţa urmând a fi achitată în rate.
Pârâta a formulat răspuns la întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a arătat că nu este de acord cu pretenţiile pârâtei, întrucât aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale privind plata preţului cu toate că a primit şi folosit utilajul.
Prin sentinţa nr. 552 din 13 septembrie 2006, Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de către reclamantă, a admis cererea reconvenţională formulată de către pârâtă şi a anulat contractul de vânzare cumpărare nr. 40019 din 19 martie 2004, dispunând obligarea reclamantei la restituirea sumei de 500.000.000 lei, iar pârâta să restituie reclamantei tractorul agricol; a compensat în parte cheltuielile de judecată.
Tribunalul a reţinut că pârâta nu a achitat decât prima rată în valoare de 500.000.000 lei, celelalte rate fiind decalate conform minutei încheiate ulterior, neplătite, astfel încât pârâta nu a plătit dreptul de proprietate asupra tractorului. Susţinerile pârâtei în sensul că autovehiculul are numeroase vicii ascunse care au determinat defecţiuni grave, au fost confirmate de expertul care a verificat starea tehnică a tractorului. Descoperirea unor vicii ascunse ale lucrului îndreptăţeşte pe cumpărător să ceară anularea contractului de vânzare - cumpărare, chiar dacă viciile nu fac lucrul total impropriu destinaţiei sale, conform art. 1355 C. civ. În consecinţă, vânzătorul este obligat să restituie preţul şi cheltuielile vânzării iar cumpărătorul trebuie să întoarcă lucrul în starea în care se află conform art. 1337 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, reiterând obiecţiunile formulate împotriva raportului de expertiză tehnică, iar prin Decizia nr. 264 din 30 noiembrie 2006 Curtea de Apel Craiova Secţia Comercială, a respins ca nefondat apelul.
Instanţa de control judiciar a apreciat că soluţia primei instanţe este corectă, instanţa de fond stabilind în mod corect situaţia de fapt, iar soluţia pronunţată are ca suport materialul probator existent la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi modificarea deciziei recurată, în sensul obligării intimatei la plata sumelor reprezentând contravaloare marfă livrată, folosită şi neachitată.
Recurenta reclamantă şi-a fundamentat cererea de recurs pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 5 C. proc. civ., susţinând în argumentarea criticilor că instanţa de apel nu a ţinut seama de cererea societăţii privind obiecţiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză, în raport de care trebuia să dispună întregirea raportului de expertiză sau efectuarea unei noi expertize, în temeiul art. 212 C. proc. civ.
Totodată, recurenta susţine că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, intervenind la fiecare sesizare primită în cadrul termenului de garanţie, conform clauzelor contractuale, iar intimata a refuzat să plătească plata preţului. Mai arată că expertul nu a răspuns obiectivelor propuse, oricum concluziile acestuia fiind neîntemeiate şi neconcludente.
În ceea ce priveşte motivul invocat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia prescripţiei, întrucât termenul de prescripţie începe să curgă de la data descoperirii viciilor, în speţa de faţă de la 19 martie 2004, adică data la care utilajul a fost predat cumpărătorului.
Prin întâmpinarea formulată de către intimată în raport de cererea de recurs s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Înalta Curte, examinând hotărârea recurată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează :
Modificarea sau casarea unei hotărâri judecătoreşti, în actuala reglementare a recursului, se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Deşi recurenta a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., argumentele aduse în sprijinul acestei critici vizează chestiuni de netemeinicie, de apreciere a probelor de către instanţa de apel, aspecte care exced controlului de legalitate în actualul context legislativ.
Instanţa de apel a reţinut în considerentele hotărârii că instanţa de fond a respins obiecţiunile formulate de reclamantă, care au fost reluate şi în motivele de apel, obiecţiuni pe care curtea de apel le-a găsit neîntemeiate.
Nu este fondată nici critica recurentei cu privirela prescripţia dreptului la acţiune în ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de intimata – pârâtă.
Dreptul la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau a unei lucrări executate se prescrie potrivit art. 5 din Decretul nr. 167/1958 la împlinirea unui termen de 6 luni de la data descoperirii viciilor.
În speţă, părţile au prevăzut în contractul de vânzare nr. 400/9 din 19 martie 2004 la art. 8.1 un termen de garanţie de 18 luni şi deci de la expirarea acestuia începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Este adevărat că la data formulării cererii reconvenţionale, 28 martie 2006 acest termen expirase însă anterior, respectiv la 22 februarie 2005, deci în cadrul termenului de 6 luni, SC A.I. SRL i-a notificat reclamantei faptul că tractorul, obiectul contractului de vânzare cumpărare este necorespunzător aşa cum rezultă din procesele verbale pentru remedierea defecţiunilor consemnate în procesele verbale de constatare.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SA CRAIOVA împotriva deciziei nr. 264 din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1815/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1653/2007. Comercial → |
|---|
