ICCJ. Decizia nr. 1546/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1546/2007
Dosar nr. 1214/32/2006
Şedinţa publică din 26 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 417 din 7 decembrie 2005, a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamanţii C.T. şi C.T.C. domiciliaţi în municipiul Bacău judeţul Bacău împotriva pârâtei SC C. SA cu sediul social în municipiul Bacău judeţul Bacău privind ieşirea din calitatea de acţionari ai SC C. SA printr-un partaj în natură, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt acţionari ai societăţii pârâte, exprimându-şi dorinţa de a renunţa la această calitate prin ieşirea din indiviziune.
Reclamanţii nu şi-au întemeiat în drept acţiunea, făcând trimitere fie la actul constitutiv fie la unele prevederi constituţionale iar dispoziţiile Legii nr. 31/1990 nu reglementează ieşirea din indiviziune pentru persoanele care vor să renunţe la calitatea de acţionari.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 286 din 4 aprilie 2006, a admis recursul declarat de reclamanţii C.T. şi C.T.C. împotriva sentinţei civile nr. 417 din 7 decembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă cu motivarea că nu a fost stabilit corect temeiul juridic al acţiunii şi nu au fost administrate probe pentru stabilirea situaţiei în fapt şi în drept.
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 730 din 12 iulie 2006, rejudecând cauza a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, excepţie invocată din oficiu şi a dispus respingerea ca inadmisibilă a acţiunii reclamanţilor.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa a apreciat că obiectul cauzei a rămas în continuare ieşirea din indiviziune, iar din conţinutul cererilor rezultă că reclamanţii solicită atribuirea în natură a unor spaţii comerciale. Această situaţie constituie o problemă de executare silită, care intervine atunci când societatea nu ar putea să-şi onoreze obligaţiile.
Patrimoniul unei societăţi nu se partajează, ci se divide, conform regulilor procedurale privind divizarea, prevăzută de Legea nr. 31/1990. Analizată acţiunea prin prisma dispoziţiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990, acţiunea apare ca inadmisibilă, deoarece reclamanţii sunt şi în prezent acţionari ai societăţii pârâte şi nu s-a dovedit că pârâta ar fi hotărât în vreo adunare generală schimbarea obiectului principal de activitate sau a formei de organizare a societăţii.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 132 din 23 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul promovat de apelanţii-reclamanţi C.T. şi C.T.C. împotriva sentinţei civile nr. 730 din 12 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 1933/2006.
Pentru a decide astfel, s-a considerat că invocarea de către apelanţi a art. 480 şi 481 C. civ., urmată şi de art. 41 din Constituţie nu îşi au aplicabilitatea în speţă, determinat de faptul că în litigiu normele care îl diriguiesc se găsesc în Legea nr. 31/1990.
Singura posibilitate pe care o au apelanţii-reclamanţi este aceea de valorificare a acţiunilor deţinute, între acţionarii societăţii, dispoziţiile Legii nr. 31/1990, în această materie, fiind diferite, în raport de forma societăţii.
Împotriva deciziei nr. 132 din 23 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, au declarat recurs reclamanţii C.T. şi C.T.C., care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate, prin aceea că în mod greşit a fost soluţionat litigiul de natură comercială pe baza excepţiei de inadmisibilitate, fără a fi cercetat fondul cauzei. Se solicită admiterea recursului, iar pe fond casarea deciziei atacate, respectiv admiterea cererii de ieşire din indiviziune şi calitatea de acţionar a SC C. SA Bacău printr-un partaj în natură sau echivalent în bani, sumă apreciată la minimum două miliarde lei. Ulterior, recurenţii au depus în completarea motivelor de recurs o cerere intitulată „Precizări – Concluzii", prin care au dezvoltat şi reluat criticile iniţiale.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de reclamanţi urmând a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanţii, în toate fazele procesuale, constant, atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin motivele de apel şi recurs au cerut ieşirea din indiviziune şi din calitatea de acţionari ai societăţii SC C. SA Bacău, printr-un partaj în natură sau echivalent în bani, sau a contravalorii a 9.125 acţiuni nominative la o valoare minimă totală de peste 2.000.000.000 lei. S-a mai solicitat ca o alternativă a ieşirii din indiviziune, partajarea prin atribuirea unui spaţiu comercial, magazie sau depozit plus diferenţă în bani, până la concurenţa a 7 % din capitalul social şi activele societăţii.
Din verificarea întregii documentaţii existente, apare fără echivoc că potrivit art. 11 din actul constitutiv al SC C. SA Bacău, intitulat „Cesionarea acţiunilor", este permisă concesionarea parţială sau totală a acţiunilor între acţionarii societăţii numai în condiţiile şi cu procedura stabilită de lege şi de A.G.A. Transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor emise de societatea pârâtă se realizează între acţionarii societăţii, prin intermediul Consiliului de Administraţie. Transmiterea se poate realiza şi prin act autentic cu efectuarea menţiunilor şi modificărilor de acţiuni în R.U.A.
În acest context, amplu documentat şi bine argumentat, s-a evocat de instanţa de apel, în esenţă, că reclamanţii au posibilitatea doar să vândă acţiunile în cadrul societăţii pârâte, iar cererea de ieşire din indiviziune, excede cadrul legal conferit de dispoziţiile Legii nr. 31/1990, corect cererea fiind respinsă ca inadmisibilă.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.T. şi C.T.C. împotriva deciziei nr. 132 din 23 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenţii la plata sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.T. şi C.T.C., împotriva deciziei nr. 132 din 23 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 1214/32/2006 de către Curtea de Apel Bacău, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 5000 lei, cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1552/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1537/2007. Comercial → |
|---|
